„Timpul este asta. Singurul timp!”

- Eu văd rugăciunea ca o modalitate de lenevire a minţii!

- De ce o lenevire a minţii?

- O trec superficial.

- Nu e bine. Superficial nu e bine, primeşti un ajutor tot superficial, care înseamnă că nu primeşti... Dar de ce să te rogi superficial? Roagă-te cu tot dinadinsul. Timpul este ăsta. Singurul timp. Şi este foarte scump.

Ce e viaţa aceasta faţă de veşnicie? Nu se roagă nimeni chiar superficial, dacă are de gând să se roage.

A, este numai un moment de vid, care nu ca­racterizează numaidecât. Este numai o întâmplare, dar el îşi revine, pentru că, practic, este supravegheat de Dumnezeu mult, are înger păzitor. Omul e făcut de Dumnezeu singur numai pentru Dumnezeu, şi nu putea să nu-l înzestreze cu ceva cu care să ţină legătura cu Dumnezeu. Adică cu rugăciunea. În închisoare, în pădure, rugăciunea se adânceşte. Oricine este înţepat, vrea să scoată ghimpele. Ghim­pele nu iese şi instrumentul sau meşterul care poate să scoată ghimpele este Dumnezeu şi la El apelăm.

Dumnezeu nu l-a lăsat neîmbogăţit pe om - are multe forţe în el ca să-l tragă spre cer.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 118)

Categoria: Articole

Cautare:

„Timpul este asta. Singurul timp!”

Vizualizari: 717

Id: 6972

Imagine:

Share: