TOLERANTA

TOLERANTA

1945. -Toleranta este trecerea cu vederea peste greselile firesti sau greselile aproapelui in spiritul legii lui Dumnezeu. Orice om este supus greselii si deci suntem datori sa fim ingaduitori cu neputintele oamenilor si sa nu ne legam de toate nimicurile. “Purtati-va intr-un chip vrednic de chemarea voastra, cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare, ingaduiti-va unii pe altii intru dragoste si cautati si pastrati unirea duhului intru legatura pacii” (Efes. 4,1-3). “Robul Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland cu toti, in stare sa invete pe toti prin ingaduinta rabdatoare, sa indrepte cu blandete pe cei indaratnici intru nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta ca sa ajunga la cunoasterea adevarului si dezmeticindu-se sa scape de cursele diavolului” (II Tim. 2,24-26).

1946. -Daca uneori intoleranta duce la mari pacate apoi si o ingaduinta rau condusa calauzeste la mult feluritele pacate mai ales in ucenicie si educatie, atunci cand cineva din neglijenta sau din calculele traiului bun si tihnit, sau din motivele castigului usor sau dintr-o iubire patimasa a inrudirii si a prieteniei straina de dreptatea evanghelica, trece cu vederea pacatele aproapelui, care atrag dupa sine sminteala pentru altii sau incurajeaza pe pacatos la infaptuirea altor pacate si mai mari cum a facut Eli arhiereul (I Regi 2,22-26) sau promoveaza in slujba Bisericii elemente rele, unul ca acesta va raspunde inaintea judecatii lui Dumnezeu (V. Hirotonia).

1947. -”Cel ce cunoaste unele pacate aratate (in canoanele 51-70) de mai sus si nu le descopera arhiereului sau duhovnicului spre indreptare, ci se dovedeste prin altii ca el le-a stiut si tainuit, unul ca acela se va canonisi cu acelasi timp, cu care se pedepseste si cele ce le-a facut”. -Sf. Vasile 71.

1948. “Calugarita care stie de altele despre o greseala, sau pangarire de porunci si nu descopera aceasta staretei se supune aceleiasi canonisiri ca si ceea ce a facut pacatul potrivit canonului 71 al Sf. Vasile cel Mare”. -Sf. I. Post. 38.

1949. - De pacate straine atunci sa ne facem partasi cand indemnam pe cineva sa greseasca, mai ales pe acela care nu se poate ajuta decat prin noi si isi pune in noi toata nadejdea. De acest fel sunt duhovnicii care ingaduie vreunui om a trai in desfranari impotriva poruncilor (canoanelor) dumnezeiesti si traditiunilor bisericesti. Deasemenea, cand si stapanii indeamna la rau pe slugile lor, parintii pe fiii lor, invatatorii pe ucenicii lor cand ii lasa in voia lor de a gresi, toti acestia si cei asemenea lor vor da seama inaintea lui Dumnezeu in ceasul judecatii pentru acei pe care i-au avut sub ocarmuirea lor. De aceea Pavel invatand zice: “Mainile curand pe nimeni sa nu pui, nici sa te faci partas la pacate straine. Pazeste-te pe tine curat” (I Tim. 5,22; Mart. Ort. III, 44).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

TOLERANTA

Vizualizari: 1078

Id: 762

Imagine:

Share: