Tot trupul omenesc este o casa minata

După ce o mare mulţime de oameni s-au adunat în jurul Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul a grăit aceste cuvinte: „La ce îi foloseşte omului dacă dobândeşte întreaga lume şi îşi pierde propriul său suflet?” în plus, El a mai grăit aceste cuvinte: „Ce poate oferi omul în schimb pentru sufletul său?”

Aceasta înseamnă că sufletul unui om are mai mare valoare decât întreaga lume văzută. Iar dacă un om îşi pierde sufletul, cu ce îl poate plăti el, cu ce îl poate răscumpăra? Cu nimic pe lume. Nici măcar dacă ar oferi întreaga lume, nu îşi poate răscumpăra sufletul.

Fericit este cel ce cunoaşte acestea şi care îşi păzeşte sufletul ca pe cea mai de preţ comoară. Fericit cel care veghează asupra sufletului său zi de zi şi nu-i îngăduie să fie vătămat în nici un chip. Căci cel ce-şi mântuieşte sufletul său, va mântui totul, iar cel ce îşi pierde sufletul său, va pierde totul.

Într-un orăşel trăia odată un om foarte bogat, ce-şi ducea traiul într-o căsuţă minată. Nu voia să-şi rânduiască acea casa, ci îşi strângea avere după avere şi o păzea.

Acum, într-o noapte, casa i-a luat foc şi a ars până la temelie. Omul, însă, a sărit din pat neîmbrăcat, şi-a căutat averea strânsă şi a ieşit din casă.

Toată casa s-a prefăcut în cenuşă, dar lui nu i-a părut câtuşi de puţin rău din această pricină. Însă, cu averea sa, el s-a mutat într-un oraş mare, unde şi-a înălţat un palat frumos şi a continuat să trăiască vesel şi lipsit de griji.

Ce simbolizează această istorisire? Orăşelul reprezintă lumea aceasta, în care oamenii trăiesc ca nişte oaspeţi, pentru puţin timp. Căsuţa ruinată reprezintă trupul omului, casa duhului omului. Bogatul reprezintă un creştin cu bun simţ, care a ascultat, a înţeles şi a pus la inimă cuvintele lui Hristos: „La ce îi foloseşte omului dacă dobândeşte întreaga lume, dar îşi pierde sufletul său?”

Marea avere a bogatului este, de fapt, sufletul bogat al unui creştin cu bun simţ, care s-a nevoit întreaga viaţă să vieţuiască după legea lui Hristos şi a adunat în sufletul său toate faptele bune care strălucesc mai tare decât aurul, argintul ori pietrele preţioase. Acel aur şi argint duhovnicesc, acea mare bogăţie duhovnicească este aceasta: credinţa şi nădejdea în Dumnezeu, dragostea faţă de Dumnezeu, rugăciunea, milostenia, bunătatea, pacea, dragostea frăţească, smerenia şi curăţia.

Ce reprezintă mistuirea în foc a casei? Ea reprezintă moartea trupească. Focul neaşteptat din noapte reprezintă moartea trupească neaşteptată, al cărei ceas nu-l cunoaşte nici un muritor. Trezirea din somn a omului bogat în clipa izbucnirii focului şi mutarea sa în oraşul cel mare reprezintă eliberarea sufletului de trup în ceasul morţii şi mutarea în lumea cealaltă.

Oraşul cel mare reprezintă veşnica împărăţie a lui Hristos, în care doar îngerii şi drepţii vieţuiesc. Palatul cel frumos din marele oraş reprezintă locuinţa fiecărui suflet drept din lumea aceea, în veşnica împărăţie.

Această istorisire este limpede şi morala este frumoasă. Cel ce are urechi de auzit să audă. Nimeni să nu-şi pună nădejdea în această viaţă trecătoare, care trece tot atât de repede ca un nor purtat de vânt dintr-o parte într-alta. Nimeni să nu se mândrească cu trupul său, căci tot trupul omenesc este o casă minată, pe care moartea o transformă curând în cenuşă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

(Sfîntul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 70-72)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: