Totul se face dupa o sfanta pronie dumnezeiasca

Ceea ce este într-adevăr frumos, se vede în creaţia lui Dumnezeu. Creatorul a zis despre zidirea Sa, că totul era „bine foarte”. Lumea duhovnicească şi lumea materială formează un tot, întreg şi armonios. Nu putea ieşi din mâinile Ziditorului ceva care să nu fie bun. Nimic din creaţia dumnezeiască nu depinde de hazard, precum învaţă materialiştii ce nu cunosc decât materia; ci totul se face după o sfântă pronie dumnezeiască într-un tot armonios, cu un scop hotărât, după legi neschimbabile. Fiecare lucru ia parte la lucrarea comună, fiecare obiect slujeşte altuia şi depinde de un altul; prin urmare, toate lucrurile au o influenţă asupra stării generale a tuturor şi, deci, asupra stării întregului.

Viaţa lumii duhovniceşti şi a lumii materiale se dezvoltă paralel, după o lege neschimbătoare dată odată de Creatorul. Starea întregului se răsfrânge asupra stării fiecăreia din părţile sale şi tot astfel, schimbarea în starea părţilor exercită o influenţă mai mult sau mai puţin mare asupra întregului. Starea părţilor întregului, influenţând una asupra alteia, produce armonia universului.

Deplina potrivire, armonia fiinţelor duhovniceşti se cheamă simpatie, căci doi oameni care se simpatizează reciproc se află în aceeaşi stare. În Împărăţia lui Dumnezeu, între fiinţele duhovniceşti - precum duhurile şi sufletele ce n-au decât o singură fire şi un singur scop de existenţă - domneşte o potrivire de simţăminte, având drept temei iubirea duhovnicească ce le uneşte.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 362-363)

Categoria: Articole

Cautare: