TRANSFERUL CLERICILOR

TRANSFERUL CLERICILOR

1973. -Transferarea de la o eprahie sau parohie la alta n-a fost si nu este privita bine, fiindca un cleric cand se hirotoniseste face legamant cu Biserica si cu credinciosii parohiei, asemenea cu legamintele casatoriei. Daca motive superioare de ordin misionar se impun aceasta este ingaduita de canoane. Cererea de transferare poate fi ingaduita exceptional: a), cand parohia este pe cale de a se desilinta; b). cand petitionarul nu mai poate corespunde nevoilor acelei parohii; c). cand parohienii nu-1 primesc din motive straine Bisericii; d). cand autoritatea canonica il cheama la o alta slujba misionara pentru un mai mare folos Bisericii (V. Hirotonia, Neascultarea).

1974. - Nu este ingaduit episcopului sa paraseasca eparhia sa si sa se duca la alta chiar daca va fi indemnat de multi afara numai daca va fi o pricina binecuvantata care-l sileste sa faca aceasta pentru a aduce un mai mare folos celor de acolo cu privire la evlavie (misionara); dar aceasta o va face nu din initiativa sa, ci prin hotararea multimei episcopilor in urmarea rugamintii prea mari”. -Apost. 14.

1975. -”Daca vreun prezbiter sau diacon sau alt oarecare dintre clerici ar parasi eparhia sa si se va duce la alta eparhie, mutandu-se cu totul, fara invoirea episcopului sau, hotaram ca unul ca acesta sa nu mai liturghiseasca, mai ales daca episcopul sau l-a condamnat sa se intoarca inapoi, iar el n-a ascultat si ar starui intru nesupunere sa se impartaseasca acolo numai ca un mirean”. -Apost. 13.

1976. -”Iar daca episcopul la care se vor afla unii clerici ca acestia, vor nesocoti cu totul oprirea hotarata asupra lor si-i va primi ca pe clerici (vrednici de slujba) acest episcop sa se afuriseasca ca un invatator al dezordinei”. -Ap. 16.

1977. -”Cu privire la episcopii si clericii care se muta dintr-o cetate intr-alta s-a hotarat ca sa ramana in vigoare canoanele (i ec. 15, 16) asezate de Sf. Parinti in aceasta privinta” IV ec. 5.

1978. -”Nu este iertat unui cleric sa fie numit deodata la Bisericile din doua orase, adica la cea pentru care s-a hirotonisit de la inceput si la alta mai mare unde s-a dus din pofta slavei desarte. Cei ce vor face aceasta sa fie readusi numai la Bisericile lor pentru care au fost hirotonisiti de la inceput si numai acolo sa slujeasca. Iar daca cineva a fost transferat de la o Biserica la alta in chip canonic sa nu mai fie partasi la treburile bisericesti de mai inainte sau la hramurile mucenicilor sau la asezamintele azilurilor de saraci sau a primitorilor de straini care apartin acelei Biserici. Iar cei ce indraznesc dupa hotararea sfantului sinod sa mai faca ceva din cele oprite acum s-a hotarat sa cada din treapta lor”, -IV, 10.

1979. -”Clericilor din slujba unei Biserici nu le este iertat dupa cum am hotarat mai inainte sa fie randuiti la Biserica altei cetati, ci sa se multumeasca cu aceea la care s-a invrednicit a sluji de la inceput cu exceptia acelora care si-au pierdut patria si din nevoie au trecut la alta Biserica. Dupa aceasta hotarare daca vreun episcop ar primi pe vreun cleric care depinde de alt episcop s-a hotarat ca sa se excomunice atat cel primit cat si cel ce l-a primit, pana ce clericul mutat se va intoarce la Biserica sa”. -IV, 20.

1980. -”Fiindca sunt unii dintre clerici care nesocotesc randuielile canonice isi parasesc parohiile lor si se duc la altele mai ales in Constantinopole si se angajeaza sa slujeasca in paraclisele dregatorilor lumesti, fara invoirea episcopului lor sau al celui din Constantinopole, unii ca acestia nu trebuiesc primiti in nici o casa cu paraclis sau Biserica. Cei ce vor starui intr-o astfel de nesocotire sa se cateriseasca. Iar cei ce vor face aceasta cu invoirea mentionatilor episcopi, nu le este ingaduit sa ocupe slujbe lumesti si pamantesti, fiind opriti de sfintele canoane (Apost. 6, 83; IV ec. 3; I, II, 11). Daca cineva s-ar dovedi sa ocupe slujbe la dregatorii lumesti ori sa inceteze, ori sa se cateriseasca. Mai bine ar face daca s-ar ocupa cu invatatura copiilor din casele dregatorilor lamurindu-le Sfanta Scriptura, caci de aceea au primit hirotonia”. -VII. 10.

1981. -”Daca vreun preot sau diacon si oricare cleric lasandu-si parohia sa si se duce la alta si sa se stabileasca acolo acela sa nu mai liturghiseasca, mai ales daca episcopul sau l-a chemat si l-a sfatuit sa se intoarca la parohia sa, dar el n-a ascultat… Iar daca va starui intru neoranduiala sa se cateriseasca definitiv incat nici la locul sau sa nu mai fie primit. Iar daca asa caterisit l-ar primi alt episcop si acela sa primeasca canonisire de la sinodul obstesc ca unul care calca legiuirile bisericesti”. -Ant. 3.

1982. -”Daca vreun episcop fara eparhie ar acapara vreo episcopie vacanta si ar rapi scaunul fara hotararea sinodului plenar acela sa fie lepadat chiar daca tot poporul eparhiei care l-a dorit, l-ar alege pe el. Iar sinodul este complet numai acela la care participa mitropolitul (primat) al capitalei”. -Ant. 16.

1983. -”Episcopul sa nu se mute de la o eparhie la alta nici din initiativa proprie, nici silit de popor, nici constrans de unii episcopi, ci sa ramana la Biserica pentru care a fost oranduit de Dumnezeu de la inceput si sa nu se stramute de la ea potrivit cu hotararea data acum in aceasta privinta”.-Ant. 21.

1984. -”Osiu episcopul cetatii Cordoviei zise: Nu atat obiceiul cel rau cat mai vartos coruptia cea prea vatamatoare a carmuirii treburilor bisericesti trebuie sa se dezradacineze chiar din temeliile ei, ca nici unuia dintre episcopi sa nu-i fie iertat a se muta dintr-o cetate mica in alta cetate. Caci este vadit pretextul acestei cauze pentru care se fac unele ca acestea. Niciodata nu s-a putut afla vreunul dintre episcopi carele sa fi dorit a se muta de la o cetate mai mare la o cetate mai mica si prin aceasta s-a dovedit ca unii ca acestia s-au aprins cu infocatul dor al lacomiei dupa averi si mai ales al trufiei ca sa se para ca au castigat stapanire mai mare. Prin urmare, oare nu sunt toti de acord ca astfel de rautate sa se pedepseasca mai aspru, caci socotim ca unii ca acestia nici in comuniunea laicilor nu se cuvine sa mai ramana? Episcopii zisera cu totii: “Toti suntem de acord”. -Sardica 1.

1985. -”Daca se va afla vreun episcop asa de nebun si indraznet incat ar aduce oarecare indreptatiri pentru a motiva transferarea la o eparhie mai mare (c. l) adeverind ca poporul l-a cerut prin scrisori, vadit este ca s-au corupt unii cu plata, pentru ca sa faca tulburare in Biserica, ca si cum l-ar dori pe el episcop. Socotesc ca acest fel de viclesug si uneltiri sunt atat de vrednice de osandit, incat nici la sfarsitul vietii sa nu fie impartasit ca un mirean…”. -Sardica 2.

1986. -Cu totii hotaram urmatoarele: “Daca vreun episcop ar voi sa ridice vreun slujitor bisericesc strain de la alta eparhie in vreo treapta, fara de invoirea propriului sau episcop, acest fel de asezare sa ramana cu totul fara tarie. Iar daca oarecare si-ar permite acest lucru acestia trebuie certati si indreptati pe calea cea buna de catre fratii si impreuna episcopii nostri…”. -Sardica 15.

1987. -”Fiindca de multe ori se duc preotisi diaconi la mitropolia Tesalonicului si raman acolo definitiv, iar altii dupa un timp foarte indelungat se intorc la parohiile lor, aceste hotarari (canoane l, 2,15) se aplica si lor ca si episcopilor”. -Sardica 16.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare: