Trebuie sa facem in noi insine o cotitura insemnata

După cum vedeţi, trebuie să facem în noi înşine o cotitură însemnată: de la iubirea de lume, de plăcerile ei, de păcat, trebuie să ne întoarcem către iubirea de Dumnezeu, pe Care şi trebuie să-L iubim mai presus de toate — iar acesta nu este un lucru uşor, mai ales pentru cel care iubeşte mult lumea: iubirea acesteia, spune Apostolul, este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu (Iac. 4, 4). Să nu ne temem insă de greutăţi: ceea ce este pentru noi lucru greu şi cu neputinţă este lucru uşor de făcut pentru Dumnezeu: la Dumnezeu toate sunt cu putinţă (Mat. 19, 26). Ei bine, în primul rând tocmai în sfânta voastră lucrare a întoarcerii de la lume la Dumnezeu vă va ajuta slujba, numai să staţi să luaţi parte la ea cu luare-aminte şi duh smerit, şi negreşit o să vă vină gânduri şi simţăminte sfinte: nu se poate că pe omul smerit şi cu luare-aminte, care doreşte să se unească cu Dumnezeu, să nu-l cerceteze duhul frângerii de inimă şi al umilinţei. Chiar şi cei care nu înţeleg multe lucruri din slujbă tot înţeleg câteva ceva: tocmai aceste lucruri, pe care le înţelegeţi, să le întipăriţi în inima voastră şi să cugetaţi la ele; din sfintele cuvinte ale Bisericii să luaţi gânduri şi simţăminte sfinte, şi treaba, Dumnezeu fiind ajutător, o să meargă cu spor, fiindcă sufletul nostru nu este pământ cu totul neroditor pentru bine. Cum s-ar putea aşa ceva, de vreme ce a băut adeseori ploaia dumnezeiescului har, care s-a pogorât asupra lui?

În continuare, gândiţi-vă că poate mulţi dintre voi postesc acum pentru cea de pe urmă dată şi că moartea îi va lovi în curând, pe neaşteptate, şi nu vor putea să se spovedească şi să se împărtăşească înainte de moarte cu Sfintele lui Hristos Taine. Şi chiar aşa, securea stă la rădăcina pomilor, iar pomii suntem noi, şi tot pomul care nu face roadă bună, adică oamenii care nu fac faptele cele bune, se taie şi se aruncă în foc (Mt. 3, 10). Şi atunci, cu câtă luare-aminte trebuie să-şi săvârşească postirea fiecare din noi pentru a se curăţi de păcatele sale poate că pentru cea de pe urmă oară!

(Sfântul Ioan De Kronstadt, Cuvinte la Postul Mare, Editura Sophia, București 2013)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: