Un alt fel de nevointa

După toate minunile acestea, pe care oameni vedeau că le face părintele Arsenie cu harul lui Dumnezeu, era firesc să fie cinstit ca un sfânt, precum şi era. Şi totuşi acestea l-au adus pe părintele într-o situaţie dificilă, silindu-l să intre într-o altă nevoinţă, mai mare, ca să-şi ascundă sfinţenia şi să fugă de laudele oamenilor. Poate ca să nu se vatăme din pricina mândriei sau ca nu cumva laudele oamenilor să-i răsplătească nevoinţele sale în această viaţă deşartă. Singura soluţie era să facă din când în când şi pe „nebunul pentru Hristos” şi prin ciudăţeniile făcute de el, oamenii să creadă cele potrivnice. Ca să nu i se spună blând, făcea pe mâniosul. Ca să nu i se spună postitor, făcea pe lacomul, precum şi multe altele asemănătoare. Când cineva îi spunea „Tu eşti sfânt”, Părintele îi răspundea: „Neamul tău nu e neam bun”. Când acela auzea aceasta, că-i cleveteşte neamul în felul acesta direct, nu-i convenea şi altă dată nu mai spunea că Părintele Arsenie este sfânt, ci că ar fi sfânt dacă ar avea o comportare mai bună.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006, p. 58)

Categoria: Articole

Cautare: