UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI

UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI :: Pateric romanesc

UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI

(secolul IV)

In timpul Sfantului Constantin cel Mare, procesul de crestinare in Dacia Pontica (Dobrogea) si Dacia propriu-zisa, care formeaza actualul spatiu romanesc carpato-dunarean, se desfasura deschis, fara nici o rezistenta din interior si fara nici o ingradire din afara. Pe scaunul Episcopiei Tomisului, in locul episcopilor martiri, se asaza de acum episcopi teologi si apologeti, profund cunoscatori ai Sfintei Scripturi, capabili sa apere credinta ortodoxa in Iisus Hristos, atat cu cuvantul vorbit si scris, cat si cu exemplul vietii lor.

Numele episcopului tomitan din timpul Sfantului Constantin cel Mare (dupa 323), din nefericire, nu ne este cunoscut. Din marturiile pe care le avem, el era un mare aparator al Ortodoxiei, apreciat de imparat si de numerosi ierarhi ai timpului sau. Episcopul Eusebiu de Cezareea, in lucrarea sa “Viata fericitului imparat Constantin”, insirand pe episcopii prezenti la marele Sinod de la Niceea (325), pe langa cei doi episcopi din Dacia si din “Bosporus”, si Teofil al Gotiei, afirma ca “nici schitanul nu lipsea din ceata”. Si acesta era, desigur, episcopul Tomisului, care a luat parte activa la Sinodul I ecumenic si a luptat cu tarie impotriva ereziei lui Arie, cerand condamnarea lui.

Acest episcop tomitan a depus o intensa activitate misionara in Dacia Pontica de convertire la crestinism si de aparare a dreptei credinte in eparhia sa fata de eresul lui Arie. A zidit, desigur, bazilici in orasele cetati mai importante ca: Tomis (Constanta), Histria (Istria), Calatis (Mangalia), Axiopolis (Cernavoda), Adamclisi, Halmyris, Niculitel si Noviodunum (Isaccea) si a dat amploare vietii monahale in eparhia sa. Tot acum ia fiinta viata ascetica in pesteri si in codrii seculari din podisul Dobrogei si Muntii Macinului, unde mai tarziu aveau sa se formeze marii teologi daco-romani, Ioan Casian, Dionisie cel Mic si Ioan Maxentiu, renumiti in tot imperiul, sau acei vestiti “calugari sciti”, cunoscuti pana la Roma si in eparhiile Africii.

O grija deosebita avea episcopul Tomisului, in aceasta epoca infloritoare, de moastele sfintilor ucisi in Dacia Pontica pentru dragostea lui Hristos. El aduna unele din aceste moaste in cripte martirice, peste care inalta biserici rotonde sau adevarate bazilici si randuieste preoti pentru pomenirea lor. O asemenea cripta martirica zidita, probabil, la porunca lui este si cea de la Niculitel, descoperita in anul 1971, unica in Romania, unde s-au asezat moastele Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip, astazi pastrate in biserica Manastirii Cocos - Tulcea.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: