Un om care crede in Hristos este vesel, e plin de nadejde…

- Ce să facem să scăpăm de împietrirea inimii?

- Astea sunt lucruri care nu depind de un ajutor din afară. Astea depind de tine. Eu v-am dat o soluţie. Nu să vă mângâiaţi cu faptul că le auziţi. V-am dat un sfat: „Să fiţi veseli!”. Cum să fiu vesel? – poate să spună cineva – când nu pot să fiu? Dacă eşti vesel, inima se desface şi este receptivă. Pentru că inima este adâncul cel mai adânc, cel mai profund dintre toate organele noastre. Inima este făcută de Dumnezeu ca să poată sta şi El în ea, nu este ca orice organ. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de conştiinţă. Poartă în adâncul şi în profunzimea ei acel punct extraordinar pe care l-a făcut Dumnezeu chip şi asemănare, acolo unde spune Mântuitorul: „Vom veni cu Tatăl şi locaş la el Ne vom face”. Asta este chipul şi asemănarea, nu picioarele, nici ochii, nici urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

- La inimă cum ajungem?

- Este foarte uşor. Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Deci dacă ai o stare de veselie, de decongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamnă asta: „Sunt amărât”? Cum eşti amărât când Hristos a Înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 197-198)

Categoria: Articole

Cautare: