Unde este locul raiului si al iadului si care este originea lor?

Unde este locul raiului şi al iadului şi care este originea lor?

Cât priveşte locul raiului, Sfântul Vasile cel Mare nu arată locul geografic unde a fost anume. Ci zice doar atât: „Deci acolo a sădit Dumnezeu raiul unde nu era sila vânturilor, nu nepotrivire a celor patru stihii şi patru vremi ale anului, nu grindină, nu trăsnete care lovesc, nici îngheţare de iarnă, nici umezeală de primăvară, nici înfocare de vară, nici uscăciune de toamnă... Acolo floarea nu puţină vreme străluceşte..., buna mireasmă este fără de saţ, frumoasa vopseală veşnic străluceşte...

Acolo sunt neamuri şi feluri de păsări, care prin floarea aripilor şi prin dulcea viersuire a glasului, dulceaţă pre minunată adaugă celor ce se văd, încât să se ospăteze omul prin toate simţirile: pe unele văzându-le, pe altele auzindu-le, pe altele pipăindu-le, pe altele mirosindu-le şi din altele gustând”. (Hexaimeron, Cuvânt pentru rai).

Despre rai, atât Sfânta Scriptură, cât şi dumnezeieştii Părinţi, ne arată că locul lui este la răsărit. Raiul se mai numeşte şi „Paradis”, care în limba persană înseamnă grădină plină de saduri şi flori. În limba ebraică raiul se zice „Pardos”. Teofilact al Bulgariei şi Sfântul Nicodim Aghioritul spun să nu se confunde raiul cu cerul, pentru că altul este cerul şi locul raiului.

Iar despre iad ştim din dumnezeiasca Scriptură că este loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33; Marcu 9, 43; Luca 16, 23, 28). Ştim că în iad suferă trupul şi sufletul celor păcătoşi (Matei 5, 30; 18, 9). Ştim că în iad este pedeapsă veşnică (Dan. 12, 2; Matei 25, 46). Iadul are foc veşnic (Matei 18, 8), flacără veşnică; are râu de foc (Apoc. 20, 10; 19, 20); are foc nestins (Is. 66, 24; Marcu 9, 43); are foc mistuitor (Is. 33, 14); are gheena focului (Matei 5, 22; 10, 28; 18, 9); are tartar (II Petru 2, 4; Apoc. 20, 1); acolo este viermele, plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 13, 42; 51, 50), cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.

Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, arătând cât de mult folos aduce omului cugetarea la iad, zice: „Dacă la gheenă totdeauna vom gândi, nu vom cădea degrabă în gheenă” (Împărțirea de grâu, Cuvânt despre judecata cea viitoare).

Iar unde este locul iadului, după Sfânta Scriptură, acesta ni-l arată dumnezeiescul Apostol Pavel în Epistola sa către efeseni, zicând: „Iar aceea că S-a suit, ce înseamnă decât că S-a pogorât în porţile cele mai de jos ale pământului”. Apoi zice: „Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a şi suit mai presus decât toate cerurile, ca pe toate să le umple” (Efes. 4, 9-10).

Deci, iată mărturia Sfintei Scripturi despre locul iadului. Locul lui este în „părţile cele mai de jos ale pământului”, adică adâncul cel nemăsurat al văzduhului. De aceea şi dumnezeiescul Părinte Ioan Damaschin, înţelegând acest lucru din Sfânta Scriptură, zice astfel în cântările sale: „Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt” (Slujba Învierii, pesna a 6-a).

În cartea Uşa pocăinţei tipărită în limba română la Braşov, în anul 1812, scrie: „Drumul cerului se face prin pogorâre, după cum şi drumul iadului se face prin suire; şi măcar că cerul este deasupra creştetului nostru, iar iadul este sub picioarele noastre, cu toate şi să te pogori, pentru că este scris în Sfânta Scriptură: Tot cel ce se înalţă pe sine, se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa (Luca 14, 11)”.

Cât priveşte originea raiului el a fost creat de Dumnezeu odată cu crearea primului om, căruia i-a fost încredinţat să-l lucreze şi să-l stăpânească. Iadul a fost creat de Dumnezeu pentru îngerii căzuţi, care s-au prefăcut în diavoli, înainte de crearea omului, adică în clipa când Lucifer a cugetat „să fie asemenea” cu Dumnezeu. Altceva este raiul şi altceva este Împărăţia Cerurilor. Raiul a fost destinat omului înainte de cădere, în care stau şi sufletele drepţilor până la judecata de apoi, fiind numit şi sânul lui Avraam; iar Împărăţia Cerurilor este locul unde se află scaunul şi slava Preasfintei Treimi şi unde vor intra sufletele drepţilor după judecata de apoi, fiind numită şi fericirea veşnică (Matei 25, 46).

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 19-22)

Categoria: Articole

Cautare: