Unei familii evlavioase care intreaba cum a inviat Hristos

Oare nu este îndeajuns a şti că Hristos a înviat? La ce bun să se chinuie cineva cu întrebarea: „Cum a înviat?” Întrebarea voastră vine, însă, din dragoste şi entuziasm, iar nu, nicidecum, din îndoială; ca atare, îmi este dragă şi această întrebare a voastră, dragii mei.

Aşa cum soarele răsare în Asia dintr-o dată, şi ziua ia locul nopţii. Aşa cum apăsaţi întrerupătorul electric într-o cameră cufundată în întuneric, şi dintr-o dată s-a făcut lumină, într-un chip asemănător a fost şi Învierea Domnului din moarte la viaţă. Pe tăcute şi într-o clipă.

Sau tot mai întrebaţi plini de curiozitate: „Cum?” Cred că aşa cum la începutul facerii lumii s-a arătat lumina în întunericul de obşte. Oamenii groşi la minte gândesc: „Cum o fi fost fabrica aceea grozavă care a făcut lumină în lume? Şi ce maşini or fi fost în fabrica aia? Şi câte milioane de cai-putere şi elefanţi-putere au trebuit pentru a pune în mişcare maşinile acelea?” Nici o fabrică, nici o maşină, nici un fel de puteri, nici milioane de ani; în general, nici o sforţare, ci numai un cuvânt puternic, şi lumina s-a arătat şi a umplut întreaga lume. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină”; şi a fost lumină. Nici nu a fost spus un cuvânt care să se audă, ci a fost doar gândit: fiindcă gândul lui Dumnezeu şi cuvântul Lui sunt totuna. Şi a gândit Dumnezeu: „Să fie lumină”; şi a fost lumina. Deci, pe tăcute şi într-o clipă.

Aşa a fost şi învierea lui Hristos. Aşa s-a arătat această nouă lumină, care a făcut să strălucească oamenilor cu judecată lumina duhovnicească. Aşa cum acea lumină cosmică universală a descoperit tuturor ochilor lumea aceasta, fizică, şi lumina învierii Domnului a descoperit oamenilor cu judecată lumea cealaltă, duhovnicească, sălaşul duhurilor nemuritoare. Ca atare, această lumină nu este câtuşi de puţin mai mică decât cea dintâi. Atât una, cât şi cealaltă s-au arătat pe tăcute şi într-o clipă, după atotputernica voie a Făcătorului, după atot-înţeleptul Lui plan, după negrăita Lui milă şi dragoste.

Aţi auzit că oamenii dăruiţi fac lucruri mari şi geniale cu o uşurinţă şi repeziciune minunată. Cu atât mai mult Dătătorul tuturor darurilor, Făcătorul tuturor geniilor! Oare nu aţi citit cu ce uşurinţă şi repeziciune a înviat Domnul pe fiica lui Iair şi pe fiul văduvei din Nain? Şi pe Lazăr în Betania? A zis un cuvânt - şi s-a făcut! Fiindcă la Dumnezeu are putere tot ce spune, chiar şi ce gândeşte. Aşa S-a înviat Hristos şi pe Sine. Ba încă mai uşor şi mai repede. Şi fără cuvinte.

Iar acum vă rog, dragi copii, de vreme ce ştiţi că Domnul a înviat, îndeletniciţi-vă mai mult cu întrebarea cum veţi face şi voi să meritaţi învierea. Ca El să vă învie şi pe voi. Fiindcă El S-a înviat pe Sine pentru voi, ca să dea încredinţare că şi voi o să înviaţi prin El şi să fiţi asemenea Lui în slavă şi frumuseţe veşnică. Închinaţi-vă, aşadar, Domnului înviat, şi cântaţi-I cântarea de dimineaţă: Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule,/ Îngerii o laudă în ceruri, / Şi pe noi pe pământ ne învredniceşte / Cu inimă curată să Te slăvim!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 139-141)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: