Unele patimi sunt maici ale celorlalte, iar altele, sunt fiice

Unele patimi sunt caracterizate drept maici ale celorlalte, iar altele, drept fiice: unele dau naştere la anumite patimi, în timp ce altele sunt fiice ale diferitelor patimi. Confruntat cu această „problemă greu de rezolvat”, Sfântul Ioan Scărarul a aflat răspuns „de la prea cuvioşii bărbaţi”, şi anume: „Maica desfrânării este lăcomia pântecelui, iar a trândăviei, slava deşartă”. Prin urmare, dacă suntem cuprinşi de trândăvie, să fim siguri că suferim de patima slavei deşarte. Pe de altă parte, întristarea şi mânia sunt odraslele „tuturor acestor trei, precum şi slava deşartă”, care este maica trufiei. „Prea cuvioşii bărbaţi” cercetaţi de Sfântul Ioan Scărarul l-au învăţat şi că „nu este o ordine şi nici vreo înţelegere în cele lipsite de orice înţelegere şi pline de toată neorânduiala şi nestatornicia”. Spre pildă, „râsul dezmăţat este născut uneori de către demonul desfrânării, alteori de cel al slavei deşarte, când cineva se mândreşte pe sine într-un fel necuviincios, în fine, alteori din desfătare.” Un alt exemplu este cel al patimii excesului de somn, care „vine o dată din prea multă mâncare (scil. îmbuibare), altă dată din postire - când cei care postesc se laudă - uneori din trândăvie, iar alteori din fire.”

În continuare, Sfântul enumeră alte pricini ale patimilor: „Limbuţia vine uneori din lăcomia pântecelui, alteori din slava deşartă. Trândăvia vine o dată din îmbuibare, altă dată din netemerea de Dumnezeu. Hula (blasfemia) este în primul rând odrasla mândriei; deseori însă vine din judecarea aproapelui sau din nebuna pizmă a demonilor; învârtoşarea inimii naşte când din saţietatea de mâncare, când din nesimţire, când din împătimire; iar împătimirea la rândul ei naşte sau din desfrânare, sau din iubirea de arginţi, sau din lăcomia pântecelui, sau din slava deşartă, sau din multe altele. Viclenia se trage din mândrie şi din mânie. Făţărnicia vine din mulţumirea de sine şi din încrederea că tot ceea ce facem este bine. Originea tuturor relelor stă în plăcere şi în viclenie, pe care de le are cineva nu va vedea pe Domnul.”

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 298-29)

Categoria: Articole

Cautare: