Unge-mi inima cu untdelemnul milei Tale, Preamilostivul meu Domn!

Unge-mi inima cu untdelemnul milei Tale, Preamilostivul meu Domn. Fie ca niciodată mânia împotriva celor puternici şi nici dispreţul faţă de cei slabi să nu-mi cuprindă inima! Căci totul e mai firav decât roua dimineţii. Fie ca niciodată să nu se cuibărească în inima mea ura faţă de cei ce complotează răul împotriva mea, spre a lua aminte la sfârşitul lor şi să rămân în pace.

Milostivirea deschide caleaspre inima tuturor creaturilor şi aduce bucurie. Nemilostirea aduce ceaţă la prova şi crează izolare. Ai milă de robul Tău cel vrednic de milă, Preabună Marie şi descoperă-mi taina milei Tale. Omul Absolut este copilul milei Tatălui şi lumina Duhului. Toată creaţia este doar o poveste despre El. Sorii cei puternici din ceruri şi cele mai mărunte picături de apă din lac poartă într-însele o părticică din istoria, povestea despre El. Toţi ziditorii cerului şi ai pământului, de la preaputernicii serafimi până la stăpânii şi cele mai mărunte particule de praf, grăiesc exact aceeaşi poveste despre El, Care este preesenţa lor şi izvorul cel mai dinainte de dătător.

Ce sunt toate cele de pe pământ şi soarele şi luna decât creaţia Lui? Cu adevărat, în acest chip toată creaţia văzută şi nevăzută este Omul Absolut în povestiri. Esenţa este simplă, dar nu există sfârşit sau număr la povestirile despre esenţă.

Fraţii mei, cum oare pot eu să vă vorbesc despre esenţă, când voi nu înţelegeţi nici măcar povestirile?

(Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, p. 31)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: