Ungerea cu untdelemnul bucuriei

Ungerea cu untdelemnul bucuriei – semnificatii

Imediat după ce preotul sfințește apa din cristelniță, în care se va boteza cel chemat, urmează ungerea acestuia cu untdelemnul bucuriei și al mântuirii.

Acest untdelemn se sfințește de către preot, înainte de a fi uns cel chemat, prin suflare simbolică asupra vasului în care se află și prin binecuvântare de trei ori în semnul Sfintei Cruci. Suflarea peste el simbolizează suflarea sfințitoare a Sfântului Duh, iar crucea închipuie pe Însuși Cel răstignit pentru noi, Mântuitorul Hristos, Care prin cruce a adus mântuirea tuturor oamenilor. După aceste gesturi simbolistice liturgice, preotul se roagă Duhului Sfânt să se sfințească untdelemnul acesta cu Însăși puterea Sa, Care a trimis ramura de măslin lui Noe prin porumbel. După ce se sfințește, untdelemnul este administrat celui chemat, în semnul crucii, mai întâi la frunte, apoi la piept și la spate, la urechi și, în final, la mâini și la picioare, spre întărirea acestora, pentru ca cel uns să primească puterea Duhului Sfânt de a urma calea cea adevărată.

Ungerea celui chemat la botez cu untdelmnul sfințit este semn că acesta, prin apă și prin Duh, se mântuiește de robia păcatului, precum ramura de măslin pe care porumbelul a adus-o lui Noe și celor ce se aflau cu el în corabie a fost un semn de retragere a apelor potopului, de salvare, de mântuire din potop.

De asemenea, după cum cinstitul Trup al Domnului Hristos a fost uns cu mir de mare preț, așa și cel chemat la Sfântul Botez, se unge cu untdelemn sfințit, deoarece, el murind lumii, adică plăcerilor lumești trecătoare și defăimătoare, începe o nouă viață în Dumnezeu, dezbrăcându-se prin botez de omul cel vechi cu poftele lui pătimașe și îmbrăcându-se în omul cel nou, înviind prin Hristos la viața cea nouă, sfântă și fără de prihană. De aceea, acest untdelemn se numește untdelemnul mântuirii și al bucuriei.

Acesta semnifică și „arborele cel bun de măslin, adică pe Domnul Iisus Hristos, pe care plantându-se cel botezat, ca o ramură nouă, se desface arborele sălbatic și fără fruct al lumii” (Pr. Vasile Mitrofanovici).

Categoria: Liturgica

Cautare: