Unii chiar postesc si fac nevointe pentru a fi laudati de oameni...

Vădit lucru este că mulţi oameni astăzi nu se mai îngrijesc de păzirea poruncilor Mântuitorului, ci se supun mai mult obiceiului şi poruncilor omeneşti. Pentru că a petrece prin munţi şi prin pustietăţi, şi a se zăvori pe sine în închisoare, şi a mânca o dată pe zi, şi în tot chipul a se feri de pâine şi de apă, şi a purta haine aspre de păr, şi a-şi înfăşura trupul său cu fier, şi a umbla desculţ, şi a se culca pe pământ, şi a fugi de vorbă multă, toate acestea sunt predanii bine aşezate de sfinţii bărbaţi. Datori sunt însă cei ce fac acestea mai întâi să păzească poruncile Domnului adică: îndelunga-răbdare, adevărul, gândul smerit, înfrânarea, neaducerea aminte de rău, neîmpătimirea pentru cele de aici, credinţa şi dragostea cea nefăţarnică fără de care cu neputinţă este să plăcem lui Dumnezeu. Se cade dar cu adevărat şi pe acelea a le păzi şi pe acestea a nu le lăsa şi de fapte rele a ne feri după porunca lui Dumnezeu. Deci să fugim de mânie şi de gândul rău, de blestem şi de ocară, de desfrânare, de îngâmfare şi de slava deşartă, de minciuni şi de clevetiri, de vrajbă şi de invidie şi de toată răutatea. Eu, pe cel ce nu păzeşte aceste porunci ale Domnului ce s-au zis, ci se jură, şi minte, şi ocărăşte, şi se bucură de răul altora, eu nu-l primesc nici măcar de şi-ar petrece toată viaţa în sac şi în cenuşă şi chiar de n-ar primi nici un fel de hrană, fiindcă ei socotesc că mai bine este să se împărtăşească din bucate cu mulţumire şi să-şi măsoare pentru sine o pustnicie după putere, decât să se ţie numai de obiceiurile omeneşti şi să nu se îngrijească de poruncile Domnului. Eu am văzut adică pe mulţi având desăvârşită înfrânare şi purtându-şi trupul aproape mort de multa pustnicie peste măsură şi mult îi slăveau oamenii. Eu ştiu că înfrânarea goneşte şi pe draci, când are ca temelie poruncile Domnului şi ferirea de rele. Dar după aceea văzându-i pe unii dintr-înşii jurându-se şi minţind şi ocărând i-am rugat zicându-le: „O, fraţilor, de vreme ce faceţi învăţăturile sfinţilor bărbaţi, siliţi-vă şi la poruncile Domnului. Şi feriţi-vă de sfaturile cele viclene, de jurământ şi de blestem, de minciuni, şi de gând rău, şi de toate celelalte.” Ei însă n-au primit sfatul acesta. Şi prin aceasta s-a vădit că ceea ce faceau ei, pentru slava omenească faceau şi mai mult nimic. Pentru că pustnicească înfrânare are durere şi osteneală trupească, iar pentru a se feri de minciuni, de ocări şi de blesteme este trebuinţă numai de luare aminte. Pentru că pe acestea le-a legiuit şi le-a aşezat Hristos, întemeietorul de Lege, pentru care şi pedepseşte cu osândă pe cei ce le calcă.

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 336)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: