Unui invatator despre pricina pentru care Hristos a trebuit sa se nasca

Aţi întrebat de ce Hristos Domnul a trebuit să Se nască, şi să crească, şi să se chinuie; de ce nu S-a arătat dintr-o dată din ceruri în chip de om matur, aşa cum, potrivit miturilor eline, se arăta Apollo oamenilor. Ce comparaţie cu totul necuviincioasă! Cum se poate compara un Om Adevărat cu o nălucă şi un Dumnezeu Adevărat cu monstruozităţile născocite?

Pe cât e înălţimea cerului de la pământ, pe atât e înălţimea înţelepciunii lui Dumnezeu faţă de înţelegerea omenească. Potrivit înţelepciunii Celui Preaînalt, Hristos a trebuit să se arate lumii şi ca prunc, şi ca tânăr, şi ca om matur, ca tuturor să le fie accesibil şi să-i câştige pe toţi. Dacă El n-ar fi fost nicicând copil, palid şi rece ar fi fost cuvântul Lui: lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor; şi iarăşi: adevărat zic vouă, că de nu vă veţi întoarce şi nu vă veţi face precum copiii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor. Dumneavoastră sunteţi învăţător de copii, şi ca învăţător gândiţi-vă cât de diferită ar fi fost relaţia dintre dumneavoastră şi copii dacă nu aţi fi fost niciodată copil.

Hristos putea, fără îndoială, să Se arate lumii şi cum voiaţi dumneavoastră; dar dacă ar fi făcut aceasta, nu mai putea fi pentru neamul omenesc ceea ce voia El, adică învăţător şi Mântuitor al tuturor, şi pildă pentru toate vârstele.

Vă roade gândul că Domnul, prin naşterea Sa neobişnuită, a sporit pentru noi taina fiinţei Sale. Dar nu era, oare, taina Lui de departe prea mare şi prea de nepătruns ca El să Se pogoare fără de veste între oameni, în afara oricărei legături de înrudire cu oamenii? Oare n-ar fi vorbit atunci lumea despre El ca despre o nălucă? Atunci şi persoana Lui, iar dimpreună cu ea şi învăţătura şi jertfa Lui, şi-ar fi pierdut temeiul real şi însemnătatea reală: căci dacă e nălucă, cine dintre noi ar asculta şi ar urma o nălucă?

Mai trebuia ca Domnul nostru să Se nască tocmai în felul cum S-a născut ca prin aceasta să arate puterea şi să sublinieze însemnătatea naşterii noastre duhovniceşti, care stă în centrul învăţăturii Lui despre om. După cuvântul Lui: dacă nu se naşte cineva din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. Precum El S-a născut de la Duhul Sfânt din preacuratul trup al Fecioarei Maria, aşa şi noi ne putem naşte duhovniceşte de la Duhul Sfânt întru curăţia sufletului nostru. Marii duhovnici ortodocşi au învăţat dintotdeauna că naşterea din nou a omului este condiţionată de curăţia feciorelnică a sufletului. Cu alte cuvinte, sufletele care se curăţesc deplin chiar şi de gândurile necurate se fac asemenea sfintei Fecioare, şi se învrednicesc prin bunăvoirea lui Dumnezeu să fie sălaş lui Hristos. Dacă naşterea lui Hristos din Fecioara Maria e greu de priceput pentru înţelegerea obişnuită, ea este nespus de folositoare şi dătătoare de îmbărbătare pentru toţi cei care doresc renaşterea duhovnicesc-morală a fiinţei lor.

Ca atare, liniştiţi-vă şi mulţumiţi înţelepciunii Veşnice că Mântuitorul neamului omenesc S-a născut aşa cum El însuşi a găsit că este mai bine. Şi strigaţi împreună cu apostolul Pavel: O adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Şi salutaţi-i pe copiii dumneavoastră la şcoală cu bucurie copilărească: „Hristos S-a născut, copii!”

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 196-198)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: