Unui om care a ajuns la o pozitie inalta, insa nu si la fericire

Din scrisoarea dumneavoastră parcă ar curge lacrimi. V-aţi ostenit să ajungeţi la o poziţie înaltă. Aţi crezut că prin aceasta veţi ajunge îndată la fericire. Şi mulţi alţii din jurul dumneavoastră. Au făcut acelaşi lucru. Pentru asta a trebuit să vă luptaţi, să daţi din coate, să treceţi prin spaime. Aţi socotit că fericirea – ba nu numai, chiar şi viaţa – va începe pentru dumneavoastră. Îndată după dobândirea acelei poziţii înalte. Iar până atunci vă priveaţi ca pe un om nefericit, aproape inexistent. În cele din urmă, aţi dobândit ceea ce doreaţi. Timp de câteva zile v-aţi simţit ca născut din nou. După aceea a venit dezamăgirea. Fireşte, de fericire eraţi la fel de departe ca şi mai înainte. Numai că, înainte credeaţi că fericirea există – undeva, acolo, în poziţiile înalte -, iar acum aţi pierdut şi această credinţă. V-aţi înălţat până la nori, dar nu şi până la stele. Acum vă căiţi amarnic că aţi alergat către fericire pe o cale mincinoasă, urmând în această privinţă multor altora. Ca atare, doriţi să vă întoarceţi la poziţia modestă dinainte, unde povara răspunderii era mai mică, iar ghimpii invidiei mai puţin ascuţiţi. Poate că vă va folosi următoarea pildă: Poveste despre banii calpi poleiţi cu aur.

Într-un mare parc a fost organizată o serbare populară. Dar fără taxă de intrare nu era nimeni lăsat la serbare. Mulţi voiau să intre, însă nu puteau plăti taxa. Atunci, un oarecare bogat vru să încerce patimile omeneşti şi aruncă spre grămada de copii adunaţi un pumn de bani. Erau monede de aur false, bani calpi, s-au certat, s-au bătut, s-au zgâriat, până ce i-au strâns pe toţi. La dinarul de argint nu s-a uitat nimeni, căci fiecare gândea: „Mai de preţ este aurul ca argintul”. Cei care înhăţaseră banii calpi şi îi ţineau în mâini se simţeau în acea clipă fericiţi cu desăvârşire. Degrabă însă s-a întâmplat un lucru neaşteptat şi nenorocit pentru ei. Când au ajuns la poarta parcului şi li s-a cerut taxa de intrare, s-a arătat că au bani falşi şi poliţiştii i-au dus la închisoare. Înţelept a fost numai unul dintre ei, care a văzut ce se întâmplă cu tovarăşii lui, a aruncat repede banii calpi din mână şi a alergat de a luat dinarul de argint. Cu acel dinar a plătit taxa şi a intrat în parc, la serbare.

Tâlcuire

Serbarea este împărăţia cerurilor, altfel spus, împărăţia fericirii nemuritoare. Banii calpi sunt dorinţele trupeşti şi deşertăciunile şi amăgirile de sine pământeşti, care îi depărtează pe oameni de împărăţia adevăratei fericiri şi îi duc în împărăţia chinului şi întunericului. Argintul curat este bunătatea lăuntrică şi adevărul lăuntric al dreptului. Copiii ce se lăcomesc la strălucirea amăgitoare a lumii acesteia sunt păcătoşii. Copilul din urmă, care a aruncat aurul mincinos şi a pus mâna pe argintul adevărat e păcătosul pocăit.

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 161-163)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: