Unui teolog care intreaba cum trebuie intelese cuvintele: „Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine”

De ce ispiteşti înaltele taine cereşti, pe care nici heruvimii nu le pricep deplin? Trebuie doar să crezi că aşa este - Domnul a zis aşa -, şi credinţa îţi va aduce răsplată: fiindcă binele veşnic, viaţa şi împărăţia fără de moarte, nu sunt făgăduite cunoaşterii, ci credinţei. Dumnezeu a dat omului putinţă îndestulă pentru a crede, însă neîndestulătoare spre a putea cunoaşte. Nu a recunoscut lucrul acesta şi filozoful Kant, criticul raţiunii omeneşti?

Rostindu-Şi ultimele cuvinte, Hristos le-a adresat credinţei, nu cunoaşterii. I-a spus apostolului Filip: au nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Vezi cum descoperă taina credinţei, nu a cunoaşterii? Nu spune: au nu ştii că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine?

La urma urmei, ajută-te puţin şi de comparaţii. Nu este orice fiu în tatăl său înainte de a se naşte, şi orice tată în fiu după ce s-a născut acesta? Nu este focul în flacără şi flacăra în foc? Nu este dorinţa nobilă în gândul înalt, şi gândul înalt în dorinţa nobilă?

Noi ne împiedicăm mereu de trup când ne gândim la lucrurile duhovniceşti. Cine biruie această piedică se apropie de înţelegerea realităţilor duhovniceşti. Oare poate iubi cineva pe pământ mai mult decât mama pe fiul ei, unul născut şi fiul, unul născut pe mama sa? Gândeşte-te la sufletele lor – numai la suflete. Sufletul mamei e plin în întregime de fiul, şi sufletul fiului de mamă. Mai ales atunci când sunt departe unul de celălalt. Mama este în chip real cu sufletul în fiu şi fiul este în chip real cu sufletul său în mamă, şi asta precum în minte, aşa şi în inimă. Şi fiecare om care ne iubeşte, ne poartă în minte şi în inimă, şi cel pe care îl iubim trăieşte în noi. Arzând de dragoste dumnezeiască faţă de Hristos, Pavel a zis: nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

În Creştinism, dragostea este metoda de cunoaştere. Aşadar, dacă vrei să cunoşti tainele cereşti, să Îl iubeşti pe Dumnezeu din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Şi Dumnezeu Se va sălăşlui în tine, şi astfel vei fi în Dumnezeu şi Dumnezeu în tine. Şi vei simţi ca adevărate unele lucruri care stau mai presus de toate orizonturile cunoaşterii şi raţiunii omeneşti. Dragostea cerească să te lumineze!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 74-75)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: