Usile pocaintei deschide mie!

Noi arătăm lui Hristos dispoziţia noastră, voinţa noastră de a ne pocăi, iar Acesta ne deschide uşa po­căinţei! Noi punem început pocăinţei, iar Dumnezeu o desăvârşeşte! Omul face un pas, iar Dumnezeu face mii de paşi! Însă, pentru ca Dumnezeu să fa­că aceşti mii de paşi, va trebui ca noi să-l facem pe primul. Să aprindem adică, la intrarea inimii noastre, „cu­loarea verde”, pentru a lăsa liberă tre­cerea, şi acţiunea lui Dumnezeu să se desfăşoare. (Câtă vreme „semaforul” inimii are culoarea roşie, Dumnezeu stă departe!)

Cu alte cuvinte, când Dumnezeu, Părintele, vede dispoziţia de pocăinţă în adâncul inimii noastre, „rămâne în stare de alarmă”, urmăreşte dintr-un colţ mişcările noastre şi, când socoteş­te că este cazul, atotînţelepciunea Lui intervine, ca să ne aducă, în final, în braţele Lui. Când a văzut inima samarinencei desfrânate, Mântuitorul a ve­nit într-adins în Samaria cea potrivni­că, pentru a o întâlni (v. Ioan 4, 1-38). Când a văzut inima lui Zaheu cel pă­cătos, care „căuta să vadă cine este Iisus” (v. Luca 19, 3). S-a dus într-adins în Ierihon, ca să-l caute (v. Luca 19, 1-10). Când a văzut inima lui Toma cel „necredincios”, S-a arătat El însuşi în faţa lui, ca ucenicul să-L atingă şi să crea­dă în El (v. Ioan 20, 25-29). Când a vă­zut inima lui Saul, prigonitorul creştinilor, i S-a descoperit El însuşi în per­soană şi l-a chemat (v. Fapte 26,12-18). Când a văzut inima împăratului Con­stantin cel Mare, l-a chemat prin sem­nul Crucii. Când a văzut inima Mari­ei celei desfrânate (Sfânta Maria Egip­teanca de după aceea), a chemat-o în modul Său şi la momentul potrivit. Şi din toţi pe care i-a chemat, nici unul nu s-a împotrivit, căci „citise” în ini­mile lor.

Şi Dumnezeu este întotdeauna Ace­laşi. Aşa cum a lucrat atunci, lucrează şi acum, şi de-a pururea. Acolo unde vede în inimă dispoziţia spre pocăin­ţă, preia iniţiativa în modul în care so­coteşte atotînţelepciunea Lui. De câte ori n-am auzit că un semen al nostru s-a pocăit datorită unei minuni ca­re s-a întâmplat în viaţa lui, sau prin apariţia unui sfânt, sau a unui vis în­semnat etc.?

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere de preot Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 9-11)

Categoria: Articole

Cautare:

Usile pocaintei deschide mie!

Vizualizari: 801

Id: 10552

Imagine:

Share: