Va rog mult sa alungati din sufletele voastre tristetea :: Marturii din viata monahala

Va rog mult sa alungati din sufletele voastre tristetea :: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Va rog mult sa alungati din sufletele voastre tristetea

Venerabila mea doamna ! De multe zile am vrut sa va scriu pentru a va mangaia sufletul intristat de accidentul care vi s-a intamplat, dar am asteptat sa primesc vreun raspuns dupa cum scrieti parintelui. Vazand ca intarzie - si simtind durerea sufletului dumneavoastra - va implor sa ascultati de smeritul meu glas si sa alungati tristetea din suflet, deoarece tristetea multa aduce cu sine si alte rele.

Voile Domnului, care lucreaza pentru mantuirea noastra, nu le cunoaste nimeni. Dar,in orice fel s-ar savarsi, ele sunt folositoare; indiferent daca noi ne intristam si ni se pare ca am fost parasiti de Dumnezeu.

Nu pentru ca am pacatuit sau am cazut ni s-a intamplat raul, ci pentru ca prin intermediul tristetii ni se iarta pacatele noastre din frageda copilarie si pana acum. Poate ca erati stapanita de putina mandrie. Prin suferinta se naste in noi multa smerenie. Este posibil ca Hristos sa vrea sa ne incerce, pentru a vedea daca si dupa accident Ii mai suntem credinciosi. Doreste sa vada rabdarea si dragostea pe care o avem pentru El.

Poate ca acela a fost rau, dar parintii lui pot fi buni. Parintii poate ca au fost ajutati de dumneavoastra prin aceasta. Dumneavoastra ati fost pagubiti din punct de vedere material, dar v-ati folosit sufleteste. Poate ca altfel nu ajungeati sa faceti un atat de mare bine. Dumnezeu poate ca dorea sa faceti mai multa milostenie.

Poate ca era bun, si s-a intamplat asa pentru a-l mantui Dumnezeu prin durere. Dumnezeu putea sa ingaduie a se face prin altcineva acest accident, nu prin dumneavoastra. Dar prin dumneavoastra se fac si lucrurile bune pe care vi le-am descris mai sus. Smerenia aceea de a plange ca socotindu-va parasiti de Dumnezeu nu se putea obtine altfel, chiar daca v-ati fi nevoit multi ani.

Omul pacatuieste de mic; cu cuvantul, cu privirea, cu cugetul, cu vointa, cu fapta. Si printr-o sperietura neasteptata, printr-un accident, printr-o mare paguba i se iarta toate pacatele si devine tare ca un diamant, din sticla fragila ce era pana atunci.

In afara de toate acestea, se mai intampla rele si din ura diavolului. Vazandu-ne ca vrem sa ne mantuim, devine piedica si piatra de sminteala pentru a ne descuraja, pentru a ne arunca in deznadejde, necredinta, delasare sau slabiciune din pricina prea multei intristari si dureri, pentru a ne ofili precum se ofilesc florile cand bate pe neasteptate Crivatul.

Pentru toate acestea despre care va scriu, daca avem rabdare, dobandim multa rasplata. Nu va intristati peste masura, pentru ca intristarea peste masura aduce cu sine nebunie.

Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul nu va lasa; nu poate uita binele pe care l-ati facut. Veti primi rasplata insutita. Biserica pe care am zidit-o este inchinata Inaintemergatorului.

Va rog mult sa alungati intristarea. Sa dobanditi din nou buna dispozitie pe care o aveati inainte. Sa aveti multa dragoste, si toate va vor fi iertate. S-a intamplat fara voia dumneavoastra si cu Pronia lui Dumnezeu, care singur stie care este interesul nostru adevarat si mantuirea noastra.

Astept sa-mi scrieti doua randuri si sa-mi spuneti ca ati facut asa cum v-am spus si ca v-ati gasit linistea.

Ne-am intristat si noi pentru tot ceea ce s-a intamplat, de aceea asteptam sa ne scrieti pentru a ne linisti.

Toata obstea va doreste numai bine, Vom savarsi Liturghie pentru sanatatea si linistea sufletelor si trupurilor voastre. Vom face si pomenire de fiecare data pentru odihna sufletului celui care a pierit de moarte napraznica.

Categoria: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cautare: