Vanturi viclene s-au napustit asupra ta

Vânturi viclene s-au năpustit asupra ta din toate părţile, frate sârb. Le simţi? Le vezi? Le auzi? Ele vor să stingă candela dinlăuntrul sufletului tău. Ele vor să rupă legătura cu părinţii tăi, cu strămoşii tăi, cu credinţa ta slăvită.

Ele vor să sfâşie ţesătura vieţii tale în care tu eşti prins şi ţesut. Ele vor să te despartă de izvorul de sfinţenie şi de tărie care se revarsă din cer în sufletul tău şi te înalţă spre cer. Ele vor să te scufunde în cel mai profund întuneric, fără candela şi flacăra dumnezeiască pe care Creatorul ţi-a insuflat-o prin biserica ta.

Ele vor să te jefuiască şi să te dezgolească, să-ţi răvăşească sufletul şi să-l facă neroditor, să te facă o umbră goală, fără de slavă, fără slava pământească a patriei tale şi fără slava cea cerească.

Din trei părţi vânturile cele viclene te atacă: din nord, de la apus şi din sud. Îţi rămâne doar răsăritul de unde îţi vine pacea sufletului tău. De la Răsărit ţi-a venit pacea sufletului. De la Răsărit ţi s-a arătat Hristos.

Iubitul tău Sfânt Sava ţi-a întors chipul către Răsărit, astfel încât şi tu să te poţi întoarce către Răsărit ori de câte ori te afli la necaz şi cazi în genunchi dinaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul tău.

Întoarce-te chiar şi acum spre Răsărit. Acum eşti la necaz. Vânturi viclene te atacă, iar duhul tău se necăjeşte. Trei vânturi sunt cele mai rele: lipsa credinţei (ateismul), credinţa greşită (erezia) şi împuţinarea credinţei (frica).

Ateii vor să-ţi reteze rădăcina sufletului. Poate supravieţui un pom arunci când rădăcina îi este retezată? Ce poate fi mai sensibil decât rădăcina unei plante?

Tu îi poţi scutura frunzele, îi poţi tăia ramurile, poţi tăia chiar din trunchi - ea va rămâne vie. Dar dacă-i retezi rădăcina, va mai rămâne ea vie? Nu se vor usca oare sucurile ei şi atunci va mai putea oare înverzi sau înflori vreodată, dându-şi rodul ei?

Ereticii vor să-ţi impună credinţa lor deformată, care le-a deformat inima, sufletul şi caracterul. Ei vor să te vadă şi pe tine asemenea lor, precum vulpea cea cu coada tăiată care le îndemna şi pe celelalte vulpi să-şi taie cozile.

În acest chip unii eretici nu mai prăznuiesc Duminicile cum se cuvine şi ţin sabatul iudaic; unii nu mai ţin posturile; alţii rup orice legătură cu alţi oameni atunci când se căsătoresc; alţii taie împărtăşirea cu Sângele lui Hristos ş.a.m.d.

Credincioşii fricoşi vor să fie numiţi creştini doar aşa, într-o doară, fără a fi cu adevărat creştini. Ei se tem de întunericul ateismului; ei socotesc oribile minciunile ereziilor, dar credinţa le este doar pe buze. Sunt vii cu buzele, dar morţi în inimile lor.

Ei se află printre fiii Ortodoxiei, dar nu păstrează religia ortodoxă. Ei se socotesc a fi fii duhovniceşti ai Sfântului Sava, dar nu merg pe calea părintelui lor, Sfântul Sava.

Sunt ca nişte copaci goi aflaţi în mijlocul pomilor roditori de acelaşi nume cu aceştia şi aflaţi în aceeaşi livadă. Ei sunt precum un detaşament de ostaşi leneşi şi osteniţi aflaţi undeva, în spatele liniei de front, în urma armatei celei pline de râvnă şi strălucire a lui Hristos.

Ateii vor să schimbe candela sufletului tău. Ereticii vor s-o umple cu apă, în loc de untdelemn. Credincioşii cei temători îţi oferă libertatea de a-ţi păstra candela aşa cum doreşti, dar nu doresc s-o vadă aprinsă.

Iată cele trei vânturi viclene care-ţi atacă sufletul în aceste vremuri. Fie ca Atotputernicul să te binecuvânteze, ca să poţi fi tare şi plin de binecuvântare. Căci numai cei binecuvântaţi şi puternici se pot mântui de aceste trei vânturi viclene. Fii binecuvântat şi puternic, o, sârbule, fratele meu! (Sf. Nicolae Velimirovici)

(Sf. Nicolae Velimirovici și Sf. Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 15-17)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: