Vecernia Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona

Vecernia mică

La Doamne strigat-am...Stihirile cuviosului pe 4, glas 1

Podobia: Ceea ce eşti bucuria...

Dorind viaţa sihăstrească cea întru Domnul Hristos, şi aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, cuvioase părinte Onufrie, patria şi rudeniile ai lăsat, iar dregătoria cea lumească nesocotind-o, ai ales calea cea strâmtă a nevoinţei, îndeletnicindu-te cu ascultarea, tăcerea şi neîncetata rugăciune, vas ales al Duhuli Sfânt făcându-te. (de două ori).

Prin râvna ostenelilor pustniceşti ridicându-te la înălţimea tainelor celor ascunse ale dumnnezeirii, împreună grăitor cu îngerii te-ai făcut, lăudând pe Făcătorul tuturor, pildă monahilor şi nouă te-ai arătat, cuvioase părinte, învăţându-ne a urma calea vieţii fără de prihană, spre dobândirea slavei celei veşnice.

Fugind de toată slava cea deşartă a lumii şi în adâncul codrilor Voronei alergând, te-ai ostenit în multe lucrări duhovniceşti, urcând din putere în putere, până când lumina cea cerească peste btine a strălucit. Şi intrând în cămara cerească, cuvioase părinte Onufrie, nu te-ai mai despărţit de Hristos, Căruia preacuratul tău suflet l-ai încredinţat, săvârşind călătoria acestei vieţi.

Slavă... glasul al 5-lea

Cu bucurie primind chemarea cea dumnezeiască cuvioase părinte, lumea ai părăsit şi haina chipului îngeresc ai îmbrăcat. Sufletul şi trupul ţi le-ai împodobit cu postul, cu rugăciunea şi îndelunga priveghere, biserică sfinţită a lui Dumnezeu te-ai arătat. Şi în inima ta sălăşluindu-Se Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul, făcător de minuni te-ai arătat. Roagă-te să se mântuiască şi sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea (caută la Vecernia mică a Praznicului)

Veniţi toţi iubitorii de feciorieşi trăitorii în curăţie, veniţi de primiţi cu bucurie lauda fecioriei, izvorul vieţii ce curge din piatră tare şi rugul cel din cea fără de copii, care nu a fost ars de Focul cel fără de materie, Care curăţeşte şi luminează sufletele noastre.

La Stihoavnă:

Stihirile cuviosului, glasul al 4-lea

Podobia: Cel ce a fost chemat de sus...

De toată slava lumească depărtându-te, cu smerenie ai închinat viaţa ta lui Hristos, Care te-a povăţuit la vieţuirea cea cea desăvârşită, pentru a lăuda neîncetat pe Treimea Cea de o fiinţă.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Înţelepţit fiind de Dumnezeu, ai împletit nevoinţa trupului cu neîncetata rugăciune cea mult roditoare. Şi biruind cursele cele viclene ale ispititorului, ai curăţit întru tine dumnezeiescul chip.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul şi doreşte să păzească poruncile Lui.

Pildă de ascultare şi smerenie dovedindu-te cuvioase părinte, făclie prealuminoasă te-ai arătat monahilor, povăţuindu-i la chemarea neîncetată a numelui lui Iisus, care te-a şi învrednicit de mari daruri duhovniceşti.

Slavă..., a cuviosului, glasul al 6-lea

Următor râvnei lui Ilie arătându-te cuvioase părinte, ţi-ai topit trupul cu ostenelile cele aspre ale pustniciei, şi locaş virtuţilor făcându-l, de mari daruri te-ai învrednicit de la milostivul Hristos. Căci rugăciunea ţi-a fost pavăză nebiruită, ascultarea desăvârşită, blândeţea neîntrecută, iar înţelepciunea, mult folositoare. Pentru aceasta, îndrăzneală având către Domnul, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea (vezi la Vecernia mică a praznicului)

Veniţi credincioşii să mărim pe Fecioara. Că s-a născut din cea stearpă, firea noastră cea stearpă înnoind.

Ectenia întreită (scurtă ca la începutul Utreniei)

Troparul cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, glasul al 8-lea

Cu ostenelile sihăstriei, la viaţa cea fără prihană ai ajuns fericite, şi ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă prin aspra ta vieţuire, cuvioase părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Alt tropar

Vieţuind în rugăciune şi tăcere, te-ai suit pe treptele sfinţeniei cuvioase părinte Onufrie, chip al blândeţii te-ai arătat şi tuturor bun sfătuitor te-ai făcut prin pilda vieţii tale, căci iubind mai multpe Dumnezeu, te-ai depărtat de cele lumeşti şi în pustietăţi te-ai sălăşluit. Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, glasul al 4-lea

Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare, şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.

Vecernia mare

După psalmul 103 nu se citeşte catismă.

Însă de va fi sâmbătă seara, se cântă: Fericit bărbatul..., şi se citesc stările a 2-a şi a 3-a din catisma întâi.

La: Doamne strigat-am..., se pun stihirile pe 8:trei ale Praznicului, două ale sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana şi trei ale cuviosului Onufrie.

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea:

Astăzi Dumnezeu, Cel ce se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun sfânt pe pământ Sieşi mai înainte Şi-a gătit. Cel ce a întărit cu înţelepciunea cerurile, cer însufleţit cu iubirea de oameni Şi-a făcut. Că din rădăcină neroditoare sad de viaţă purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără de nădejde, Doamne, slavă Ţie.

Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare, căci iată cămara Luminii şi cartea Cuvântului vieţii din pântece sterp a ieşit, şi ceea ce s-a născut uşă către răsărituri aşteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Singura care aduce pe Unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.

Măcar că, prin vrerea lui Dumnezeu, şi alte fericite femei sterpe au odrăslit, dar Maria a strălucit mai presus decât toţi cei născuţi, cu dumnezeiască cuviinţă. Căci, din maică neroditoare în chip preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânţ, singură fiind uşă a Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu, prin care trecând, încuiată a păzit-o. Şi toate cu înţelepciune tocmindu-le, precum Însuşi ştie, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.

Stihirile Sfinţilor Părinţi, glasul al 4-lea:

Podobia: Dat-ai semn...

Veniţi acum să dănţuim cu cântări, o, iubitorilor de praznice, şi cu credinţă să praznuim, cinstind pomenirea lui Ioachim şi a Anei, a cinstitei lor însoţiri. Că aceştia ne-au născut nouă pe Maica lui Dumnezeu şi curata Fecioară. Pentru aceasta s-au şi mutat de la cele vremelnice la locaşul cel nestricăcios şi pururea vieţuitor, rugându-se să ne mântuim noi.

Cu veselie se îmbogăţeşte astăzi toată făptura, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, prăznuind pomenirea cea de peste an a părinţilor tăi, a minunatului Ioachim şi a Anei. Că bucurie au solit tuturor, mai presus de nădejde odrăslindu-se pe tine, cea care ai strălucit Lumina şi hrana vieţii noastre.

Stihirile Cuviosului, glasul al 8-lea:

Podobia: O, preaslăvită minune...

Nemângâiat fiind de cele pământeşti şi de dorul după cele cereşti aprinzându-te, ai părăsit patria şi neamul tău, nesocotind dregătoriile cele lumeşti, şi în cinul monahicesc ai intrat, unde te-ai nevoit cu bărbăţie în postire, priveghere şi înfrânare, pildă prealuminată făcându-te credincioşilor şi monahilor care te cercetau şi cereau ajutorul rugâciunilor tale, Cuvioase Părinte Onufrie.

Cu hărnicie lucrând în ogorul virtuţilor, te-ai împodobit cu cele mai alese daruri de la milostivul Dumnezeu. Căci cu smerenia cea prea adâncă ai stricat toate cursele duhurilor rele, cu ascultarea cea desăvârşită ţi-ai împodobit sufletul cel feciorelnic, cu postul şi cu privegherea ai topit toate patimile trupului, iar cu înţelepciunea cuvântului ai călăuzit pe mulţi pe cărările cele drepte ale credinţei.

Cu înţelepciunea cuvântului şi cu blândeţea ta pe mulţi ai îndreptat pe calea cea adevărată, iar cursele vrăjmaşilor le-ai stricat cu puterea cea nebiruită a numelui preadulcelui Iisus. Şi de darul lacrimilor învrednicindu-te, mari bucurii şi mângâieri duhovniceşti ai primit întru adâncul inimii tale, pe care ai făcut-o locaş neprihănit Mântuitorului hristos.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea:

Chemarea dumnezeiască ascultându-o, cu bucurie ai luat jugul cel uşor al lui Hristos. Şi în pământ românesc venind, petrecător împreună cu monahii te-ai făcut şi pe toţi ai uimit prin râvna ta către cele dumnezeieşti, întrecând pe mulţi în nevoinţă, vieţuind asemeni unui înger în trup. Mai presus de toate, ai iubit rugăciunea cea mult roditoare, şi ţi-ai înălţat privirile spre cele de sus, jertfă neprihănită ai adus lui Dumnezeu inima ta. Pentru aceasta, cel ce eşti vas ales al Duhului Sfânt, nu înceta a te ruga pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum..., a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, glasul al 5-lea:

O, fericită însoţire, Voi pe toţi părinţii aţi întrecut că pe cea ce covârşeşte toată făptura aţi odrăslit-o. Cu adevărat fericit eşti Ioachime, fiind părinte unei fiice ca aceasta. Fericit este pântecele tău, Ana, că pe Maica vieţii noastre ai odrăslit, fericit este sânul tău, la care ai aplecat pe ceea ce a hrănit cu lapte pe Cel ce hrăneşte toată suflarea. Pe Acela, ne rugăm vouă, preafericiţilor, să-L rugaţi ca să mântuiască sufletele noastre.

Vohod, Lumină Lină...

Prochimenul zilei, apoi Paremiile:

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(V,15 – VI, 3)

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Puternic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său, asemenea unui scut, îi va ocroti. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata cea făţarnică Îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită, iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va poni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină, apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel, fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi, deci, regilor şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Prea Înalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire şi fiid pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci: Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul, cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:

(IV, 7-15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărată cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva. Că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

La Litie

Stihira hramului bisericii şi stihira Cuviosului Onufrie, glasul al 2-lea:

Ca un luceafăr ai strălucit în cetele monahilor, Cuvioase Părinte Onufrie, prin faptele tale cele minunate. Căci întru bună nevoinţă petrecând şi pe Taborul cel de foc al rugăciunii urcând, ai fost cuprins de lumina cea mai presus de fire, gustând din bucuria Duhului Sfânt. Şi locuitor cerului făcându-te, roagă pe Mântuitorul Hristos să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea:

Înstrăinându-te de cele pământeşti şi dragostea lui Hristos căutând, ai îmbrăţişat viaţa monahicească. Iar prin osteneli, lacrimi şi suspine neîncetate ţi-ai curăţit inima, făcând-o sălaş sumnezeirii. Pentru aceasta, de vederea luminii celei negrăite desfătându-te, bucurie îngerilor te-ai făcut, Părinte Cuvioase Onufrie, căci ai fost proslăvit de Dumnezeu. Iar pe noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta, ocroteşte-ne cu sfintele tale rugăciuni.

Şi acum..., a Praznicului Naşterii Maicii Domnului, glasul al 8-lea:

În ziua cea binevestită a prăznuirii noastre, să trâmbiţăm duhovniceşte, că cea din sămânţa lui David, Maica Vieţii, astăzi se naşte, stricând întunericul, ceea ce este înnoirea lui Adam şi chemarea Evei şi izvorul nestricăciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit şi din moarte ne-am mântuit. Cu Gavriil să strigăm către dânsa, credincioşii: Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine, prin tine dăruindu-ne nouă mare milă.

La Stihoavnă:

Stihirile Praznicului, glasul 1 (vezi Vecernia mică a Praznicului):

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea:

Următor râvnei lui Ilie arătându-te, Cuvioase Părinte, ţi-ai topit trupul cu ostenelile cele aspre ale pustniciei, şi locaş virtuţilor făcându-l, de mari daruri te-ai învrednicit de la milostivul Hristos. Căci cu rugăciunea ţi-a fost pavăză nebiruită, ascultarea desăvârşită, blândeţea neîntrecută, iar înţelepciunea, mult folositoare. Pentru aceasta, îndrăzneală având către Domnul, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Sfinţilor Părinţi, glasul al 8-lea:

Cei ce din coapse neroditoare au odrăslit toiag sfânt pe Născătoarea de Dumnezeu, din care a răsărit mântuirea lumii, Hristos Dumnezeu, însoţirea cea bună, împreunarea cea sfântă, Ioachim şi Ana, aceştia mutându-se la locaşurile cereşti, împreună cu fiica lor, Preacurata Fecioară, cu îngerii dănţuiesc, şi fac rugăciuni pentru lume. A căror pomenire, săvârşind-o cu dreaptă credinţă, cântând zicem: Cei ce vă chemaţi moşi lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu şi Preacurata Maria, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.

La Binecuvântarea pâinilor:

Troparul Cuviosului (o dată), al Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana (o dată) şi al Praznicului (o dată)

Categoria: Liturgica

Cautare: