Viața Maicii Domnului ne arata cum sa ințelegem tainele lui Dumnezeu

Întocmai cum deşertarea de sine a Maicii Domnului a grăbit venirea ceasului Fiului ei, în care Domnul Şi-a arătat slava pentru a-i întări pe ucenici în credinţă, tot aşa şi sfinţii, prin statornicia credinţei lor şi prin nădejdea mai presus de orice nădejde, grăbesc ceasul marii milostiviri a lui Dumnezeu. Poate că ei nu înţeleg întotdeauna de ce Domnul îngăduie astfel de încercări în viaţa lor, dar rămân neclintiţi în încredinţarea că toată dreptatea şi toată virtutea sunt ale lui Dumnezeu, Care rămâne binecuvântat şi iubit în veac. Părintele Sofronie spunea că atunci când, asemenea sfinţilor, vrem să-I aducem lui Dumnezeu pocăinţă adevărată până la moarte, nu ne sunt îngăduite întrebări de felul: „De ce mi se întâmplă mie una ca asta? De ce Te porţi aşa cu mine, Doamne?”. Pentru noi, adevărata înţelepciune se vădeşte în întrebarea: „Doamne, cum să fac ca să nu cad în păcat şi să nu mă lipsesc de făgăduinţele Tale?”. Deşi foarte puţine, mărturiile Scripturii despre viaţa Maicii Domnului sunt adevărate mărgăritare de mare preţ care ne deschid calea spre înţelegerea tainelor lui Dumnezeu. Minunea săvârşită de Domnul în Cana Galileii era menită să-i întărească pe ucenici în credinţă, căci se cuvenea ca Hristos să Se descopere pe Sine mai întâi acestora şi apoi mulţimilor. Când Domnul a prefăcut apa în vin, ochii ucenicilor s-au deschis. În acelaşi timp, şi în viaţa Maicii Domnului a avut loc o mare schimbare: până atunci Hristos îi fusese supus, în ascultare faţă de lege, însă din clipa aceea ea I s-a supus Lui, atât ca Maică, cât şi ca roabă a Sa. Menirea vieţii noastre este să oglindim prin faptele noastre slava lui Dumnezeu, slavă pentru care El ne-a zidit dintru început şi ne poartă neîncetat de grijă. (Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 233-234)

Categoria: Articole

Cautare: