Viaţa Cuviosului Acachie, Episcopul Melitinei
(17 aprilie)
Melitina, cetatea Armeniei, a crescut pe acest plăcut al lui
Dumnezeu, Acachie, născut din părinţi binecredincioşi şi de Dumnezeu temători,
care, fiind neroditori, prin rugăciuni şi prin post au cerut de la Dumnezeu
pe acest rod binecuvîntat. Apoi, crescîndu-l în învăţătura cărţii, l-au dus
la episcopul cetăţii aceleia şi l-au dat la slujba lui Dumnezeu, pentru că
astfel se făgăduiseră, cînd au cerut de la Dumnezeu acest rod. Şi era atunci
episcop al cetăţii Melitinei fericitul Otrie, care la al doilea Sinod din
toată lumea al Sfinţilor Părinţi, pe vremea împărăţiei Marelui Teodosie, a
fost împotriva lui Macedonie, luptătorul contra Sfîntului Duh.
Deci Otrie, fiind unul din cei o sută cincizeci de Sfinţi
Părinţi, bine se nevoia pentru dreapta credinţă, împreună cu Sfîntul Grigorie
Teologul şi cu ceilalţi rîvnitori şi apărători ai dreptei credinţe, stînd
tare şi luptînd împotriva eresului. Acestui bărbat, de Dumnezeu însuflat,
Otrie, i s-a încredinţat de către părinţi fericitul copil Acachie. Iar Sfîntul
Otrie episcopul, văzînd mai înainte darul lui Dumnezeu ce era în pruncul acela,
l-a făcut cleric bisericesc. Şi mergea Acachie din putere în putere, sporind
în fapte bune şi în bisericeştile osteneli întinzîndu-se, iar cu anii, cu
înţelegerea şi cu viaţa cea plăcută lui Dumnezeu, venind întru desăvîrşire
şi sfinţenie, s-a făcut şi altora spre folos şi învăţătură. La dînsul fiind
şi Eftimie cel Mare, în anii copilăriei, a învăţat carte, precum de aceasta
se povesteşte în viaţa lui Eftimie. Şi nu numai copiilor, ci şi bătrînilor
a fost învăţător Fericitul Acachie, cu cuvîntul şi cu chipul îmbunătăţitei
sale vieţi, după ce acum şi la treapta preoţiei se suise şi i se încredinţase
grija pentru mîntuirea sufletelor omeneşti.
Fiind vas ales al Sfîntului Duh, s-a învrednicit de arhiereasca
cinste în a sa vreme, ca un vrednic. Pentru că după ce Sfîntul Otrie, episcopul
Melitinei s-a dus către Domnul din viaţa aceasta, în locul aceluia Fericitul
Acachie alegîndu-se de toţi cu un glas şi la scaunul acela ridicîndu-se după
rînduială, a fost pus ca o făclie luminoasă într-un sfeşnic de aur, ca toată
lumea să o lumineze. Şi atît a plăcut lui Dumnezeu arhiereul acesta, şi s-a
făcut mare cu sfinţenia, încît s-a învrednicit şi de darul facerii de minuni.
Deci, se cade ca din cele mai multe minuni ale lui, să povestim aici pe unele
din ele.
Fiind secetă mare în acel an şi foametea stînd deasupra şi
mîhnirea poporului înmulţindu-se, s-a dus arhiereul lui Dumnezeu împreună
cu poporul cel flămînd la biserica Sfîntului Marelui Mucenic Eustatie, care
era afară din cetate, rugînd pe pătimitorul lui Hristos, ca să-i ajute în
rugăciunile lor şi împreună să ceară de la Dumnezeu ploaie pămîntului celui
uscat. Şi, afară de biserică, la un loc frumos făcînd jertfelnic şi prestol
dumnezeiesc, în cîmp, fără de acoperămînt şi poruncind cele cu cale, a început
jertfa cea fără de sînge a o săvîrşi, ridicîndu-şi ochii cei plini de lacrimi
spre cer. Şi n-a amestecat în sfîntul pahar apă în vin, precum este obiceiul
a amesteca, ci înălţîndu-şi mintea la Dumnezeu, cu dinadinsul se ruga ca El
Singur de sus cu apă de ploaie să amestece paharul şi brazdele pămîntului
cele uscate să le adape. Şi atît a fost de tare şi de puternică la Domnul
rugăciunea lui, încît îndată s-a vărsat ploaie mare şi nu numai paharul a
amestecat, ci şi pămîntul a adăpat din destul. Şi s-a schimbat în bucurie
mîhnirea tuturor popoarelor ce erau acolo, care se veseleau şi mulţumeau lui
Dumnezeu. Şi a fost în acel an îmbelşugare preaîndestulată cu rugăciunile
plăcutului lui Dumnezeu Acachie.
Un rîu din acele părţi de multe ori surpîndu-şi malurile sale,
îneca satele învecinate; iar odată atît s-a umplut, încît şi casele cele mari,
care erau aproape, cu totul le-a înecat, iar pe altele le dărîma şi din ceas
în ceas mai mult ameninţa cu înecarea mai multor locuinţe. Iar arhiereul lui
Dumnezeu, Acachie, văzînd necazul cel mare al poporului său de potopul acela
şi făcînd rugăciune către Dumnezeu, a pus o piatră nu departe de mal şi a
poruncit rîului să nu treacă de hotarul cel pus de dînsul. Şi îndată s-a împreunat
apa în malurile sale şi se vedea că-şi făcea curgerea mai sus decît pămîntul,
din cauza apei multe, iar din maluri nu se revărsa mai departe, fără numai
pînă la piatra aceea, cu care arhiereul a încuiat rîul acela în ale sale hotare.
A fost un loc elinesc, de la cetatea de acolo ca de optsprezece
stadii, care se numea Miasini, foarte frumos, potrivit şi desfătat, avînd
de amîndouă părţile cîmp larg, care se despărţea între două dealuri; iar prin
mijloc curgea un rîu repede şi curat spre răsărit, care se numea Azoros sau
Azur şi cu bălţi era înconjurat şesul acela. Şi era acolo la un loc deosebit
ales şi preafrumos, o capişte idolească şi sad de pomi bine roditori împrejur,
care se adăpau cu apa iezerului Azurului. Însă se întina cu diavoleştile urîciuni,
pentru că adunîndu-se acolo elinii cei ce se ţineau de închinarea de idoli
cea veche, îşi săvîrşeau necuratele lor jertfe. Iar rîvnitorul lui Hristos,
Sfîntul Acachie, a voit să curăţească acel loc şi să-l sfinţească spre lauda
adevăratului Dumnezeu. Şi multe osteneli a suferit, de vreme ce slujitorii
de idoli se împotriveau foarte mult aceluia, nelăsîndu-şi locul lor de jertfit
idolilor.
După ce sfîntul a început a zidi acolo o biserică în numele
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, atunci oamenii aceia răi îi făceau noaptea
rău; pentru că cele ce ziua zideau credincioşii, pe acelea noaptea le dărîmau
păgînii închinători la idoli. Dar, înarmîndu-se cu rugăciunea asupra lor,
Arhiereul lui Hristos, Acachie, a biruit puterea potrivnicilor. Deoarece,
cu ajutorul lui Dumnezeu, a dărîmat capiştea idolească şi a săvîrşit Biserica
Maicii lui Dumnezeu şi a sfinţit-o, făcînd locul acela locuinţă sfinţilor
îngeri, care mai înainte era locaş al diavolilor. Şi a zidit o mănăstire lîngă
Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru monahii cei îmbunătăţiţi.
Apoi unde se făceau jertfele sîngeroase ale diavolului, acolo fără de sînge
şi curată jertfă se aducea lui Dumnezeu şi în toate zilele, măriri şi rugăciuni.
Apoi se săvîrşeau minuni, cu darul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi cu rugăciunile
făcătorului de minuni Acachie pe care văzîndu-le elinii, îşi părăseau păgînătatea
şi se întorceau la Hristos Dumnezeu.
Deci, să pomenim o minune preaslăvită, care s-a făcut acolo.
Vîrful bisericii, din întîmplare nefiind bine întemeiat, pe cînd Arhiereul
lui Dumnezeu săvîrşea dumnezeiasca slujbă în Altar, se pleca să cadă înlăuntrul
bisericii, începînd chiar a cădea. Şi poporul cu mare teamă fugea afară, iar
arhiereul a strigat: "Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?" Şi îndată s-a ţinut vîrful bisericii şi stătea spînzurat în
văzduh, sprijinindu-se prin rugăciunea sfîntului ca de un stîlp tare, pînă
ce arhiereul a săvîrşit slujba şi a ieşit afară cu clerul său; iar după ce
a ieşit, a căzut vîrful la pămînt cu mare zgomot, nevătămînd pe nimeni.
Într-altă biserică oarecare, la un loc ce se numea Samurie,
pe cînd acest bun păstor dădea hrană duhovnicească la turma sa cea cuvîntătoare,
adică propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu, vorbind către popor, o mulţime
de rîndunele care erau acolo, cu cîntarea lor cea glăsuitoare făceau împiedicare
glasului lui cel lin, asurzind urechile ascultătorilor, încît nu se auzeau
bine cuvintele ce ieşeau din gura cea de Dumnezeu glăsuitoare a arhiereului.
Atunci învăţătorul, încetînd puţin din vorbirea cea către
popor, şi-a întors cuvîntul spre rîndunele şi le-a poruncit în numele Celui
de obşte Ziditor al tuturor, să tacă din strigarea lor şi îndată rîndunelele
au tăcut, fiind legate cu amuţire; şi nu numai au tăcut, ci au şi zburat mai
departe, lăsîndu-şi cuiburile. Din acea vreme nu se mai încuibau acolo şi
chiar dacă una din rîndunele zbura din întîmplare pe la biserica aceea, nu
putea să-şi dea acolo firescul său glas, ci ca o mută zbura; şi îndată se
ducea de acolo, ca şi cum era gonită de cineva.
Casa acestui făcător de minuni era înaintea cetăţii, în care
vieţuia mai înainte de luarea cinstitei episcopii. Iar după ce a luat scaunul
arhieresc, a făcut casa sa bolniţă de odihnă săracilor şi bolnavilor şi adeseori
mergea la dînşii, îi cerceta, le dădea cele de trebuinţă şi slujea singur
bolnavilor. Odată, pe vremea secerişului, mergînd la bolnavi, îi întreba de
ce sînt lipsiţi, sau de ce nu le ajung cele de trebuinţă. Ei spuneau că sînt
îndestulaţi cu de toate, decît numai de una au necaz, că îi supără mulţime
de muşte, căzînd pe rănile şi bubele lor şi cu durere le pişcă trupurile.
Sfîntul, rugîndu-se lui Dumnezeu, a izgonit muştele cu rugăciunea şi a pus
hotar, să nu fie acolo muşte niciodată. Şi a fost aceea pînă la sfîrşitul
plăcutului lui Dumnezeu, pentru că de la acea vreme în toţi anii, nici o muscă
nu s-a mai văzut în casa aceea.
Minuni ca acestea a făcut multe, acest minunat bărbat cu darul
lui Dumnezeu. Pe nişte broaşte, care orăcăiau asurzitor într-un lac, le-a
certat, poruncindu-le să tacă. Iar după cîtăva vreme miluindu-le, le-a dezlegat
de amuţire, însă nu cu totul, pentru că le lăsase să-şi dea glasurile, dar
nu cu mare glas ca mai înainte. Într-un loc fără de apă a scos izvor de ape
vii dintr-o piatră uscată şi pe cei însetaţi i-a adăpat. Şi cu mai multe alte
faceri de minuni a uimit lumea făcătorul de minuni cel ales. Iar la Sinodul
al treilea din Efes cel din toată lumea, care s-a ţinut pe vremea împărăţiei
lui Teodosie cel Tînăr, cu Sfîntul Chiril patriarhul Alexandriei şi împreună
cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, a biruit pe rău credinciosul Nestorie, patriarhul
Constantinopolului, pe hulitorul Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu
şi l-au dat anatemei. El era lăudat şi iubit de toţi Sfinţii Părinţi, precum
şi de dreptcredinciosul împărat mult cinstit. Şi păscînd biserica lui Hristos
din destul şi făcînd multe minuni, s-a dus către Domnul şi s-a aşezat lîngă
mormîntul Sfîntului Mucenic Polieuct, cu care acum în ceata sfinţilor slăveşte
pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeu Cel slăvit de toată
făptura în veci. Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna aprilie
Cuvinte cheie: Cuviosul Acachie
Cautare:
Vizualizari: 1239
Id: 1578
Imagine:
Share:
