Viata noastra poate fi o declaratie de dragoste

Suntem lăsaţi aici pe pământ, în această lume, pentru a face posibil ca tot ceea ce am văzut, am auzit şi am trăit, să se înmulţească, să crească, să se răspândească, răsărind astfel o nouă sursă de lumină pe pământ. Şi dacă putem spune în mod sincer că acela care a plecat din această viaţă reprezintă o comoară pentru noi, atunci acolo unde se află comoara noastră ar trebui să fie inima noastră şi ar trebui ca, împreună cu acela plecat, să trăim, pe cât de desăvârşit şi de profund ne e cu putinţă, în această dimensiune a veşniciei. Căci acesta este unicul tărâm unde putem fi împreună cu cel plecat.

Asta înseamnă că, pe măsură ce tot mai multe fiinţe dragi nouă părăsesc acest pelerinaj pământesc şi pătrund în odihna de nestrămutat şi pacea vieţii veşnice, cu atât simţim şi noi că aparţinem din ce în ce mai mult acelei lumi, în întregime şi desăvârşit, că valorile ei devin şi ale noastre.

Iar dacă persoana cea mai dragă nouă, dacă cea mai preţioasă comoară a inimii noastre se numeşte Domnul Iisus Hristos, atunci cât timp ne aflăm încă pe pământ putem cu adevărat să tânjim, ca şi Sfântul Apostol Pavel, din tot sufletul şi cugetul nostru, cu tot trupul şi inima noastră, după ziua când vom fi în chip nedespărţit uniţi cu El.

(Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere de Monahia Anastasia Igiroșanu, Editura Sfântul Siluan, Slatina Nera, 2010, pp. 120-121)

Categoria: Articole

Cautare: