Viata omului credincios poate fi o rugaciune neintrerupta

— Cum pot creştinii de astăzi să îndeplinească porunca Sfântului Apostol Pavel care zice: „Neîncetat să vă rugaţi”? (I Tesaloniceni 5,17)

— Poate oricine a se ruga neîncetat dacă va umbla pururea înaintea lui Dumnezeu cu mintea şi inima sa. Cu mâinile poate să lucreze, iar cu mintea şi cu inima sa să fie gândindu-se la Dumnezeu. Atât doar mai adaug, că rugăciunea duhovnicească cea mai de căpetenie aceasta este: să fim noi nedespărţiţi cu mintea şi cu inima de Dumnezeu, ori în ce vreme şi ori în ce loc vom fi. Principalul în aceasta este să avem noi întotdeauna simţirea, adică prezenţa lui Dumnezeu. „Acest lucru înlocuieşte toate rânduielile de rugăciune şi se socoteşte o rugăciune neîncetată”, cum spune Sfântul Teofan Zăvorâtul (Sbornicul vol. I). Această simţire şi privire duhovnicească cu mintea la Dumnezeu o avea fericitul prooroc David când a zis: „Pururea vedeam pe Dumnezeu înaintea mea ca să nu mă clătesc…” (Psalm 15, 8). Aşadar, trebuie să înţelegem că viaţa omului credincios este o rugăciune neîntreruptă, dacă este el neîncetat cu mintea la Dumnezeu.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iași, 1994, pp. 48-49)

Categoria: Articole

Cautare: