Viata omului inseamna crestere, rodnicie…

Prezenţa urâtului şi a infirmului în viaţa noastră este durere, este plâns. Prezenţa aceasta nu este fatală vieţii, în sensul că nu o învinge, nu o reduce la moarte, ci, dimpreună, o îndeamnă mereu către cucerirea adevărului, a frumuseţii pure.

Sensul vieţii este dinamic, nu în înţeles de simplă mişcare, ci în înţeles de mişcare creatoare, adică pas inventiv pornind din sâmbure, dar nu fiind asemenea lui. Viaţa îşi creează forme cu totul noi. Acesta este sensul vieţii: nu zbucium zadarnic, ci putere creatoare către expresii superioare. Viaţa omului înseamnă creştere, rodnicie.

Când nu este pervertit, omul este un izvor nesecat de lumină, de îndemn spre bine şi frumuseţe. Omul este o expresie ultimă a vieţii prin care existenţa însăşi progresează.

Viaţa omului este o luptă pentru prinderea şi fixarea elementelor schimbătoare; este o încercare continuă de a face să predomine eternitatea din el. Viaţa noastră este o creştere continuă, o depăşire. Prezenţa suferinţei nu înseamnă altceva decât această creaţie pe care o cuprinde şi care transfigurează totul.

Sensul vieţii este în a cultiva conţinutul posesiv a tot ce există în noi şi dincolo de noi. Omul este o existenţă care îşi poartă frumuseţile cu luptă. De aceea viaţa sa este atât de frumoasă şi atât de dramatică.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, pp. 124-125)

Categoria: Articole

Cautare: