Viata pacatosului explicata printr-o povestioara

Un oarecare om a moştenit de la tatăl său o mare bogăţie. El însă a folosit toată averea moştenită spre a zidi, a întări şi împodobi o singură casă. Şi trăia singur în acea casă; nu mergea la nimeni, nici nu primea pe vreunul dintre oamenii buni. Pentru sine nu cheltuia nimic - totul doar pentru casă. Nespălat, nepieptănat, în zdrenţe, nemâncat, zgârcit faţă de sine şi de ceilalţi, dădea tot numai pentru casa în care stătea. Vecinii nu i-au văzut ani de zile faţa - dar casa îi era atât de împodobită pe dinafară încât orice străin, orice trecător scotea strigăte de mirare. Omul cu pricina sorbea fiecare cuvânt de laudă şi mirare faţă de casa lui, şi aceasta era singura lui mulţumire. „Cum o fi cel ce stă în aşa o casă, dacă aşa arată casa se întrebau trecătorii. Dar faţa stăpânului nu o vedea nimeni. În cele din urmă, după ce a cheltuit cu casa tot ce avea, s-a adus singur la deznădejde din pricina înfometării. Într-o zi însă a lovit trăsnetul în casa lui, dându-i foc. Şi casa a ars în flăcări, iar el abia a scăpat în stradă. Vazându-l, poporul din oraş s-a înspăimântat, fiindcă era ca o sperietoare: negru, slab, zdrenţăros, plin de murdărie. Şi toţi fugeau de el ca de un monstru. În deznădejdea sa, a plecat din oraş, neştiind nici el încotro merge. În cale i-au ieşit nişte ţigani, care şi-au zis: „Ăsta e bun pentru afacerea noastră!“

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: