Vindecarea patimilor este o lucrare omeneasca si dumnezeiasca

Vindecarea patimilor nu este în exclusivitate lucrare omenească, şi nici în exclusivitate dumnezeiască: omul trebuie să lucreze împreună cu Dumnezeu. Sinergia dintre Dumnezeu şi om scoate în evidenţă lucrarea teandrică a Bisericii noastre. Mai întâi, este nevoie de harul lui Hristos; purificarea omului de patimi, vindecarea lui, are loc prin energiile Mântuitorului care ni se împărtăşesc nouă, oamenilor, prin întreaga viaţă duhovnicească pe care o trăim în Biserica Ortodoxă. Acesta este un adevăr despre care vorbea adeseori Sfântul Apostol Pavel în Epistolele sale. În timp ce omul trupesc este stăpânit de energia patimilor, cel care a primit harul lui Hristos este dezlegat de lanţurile păcatului: „Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii; dar acum ne-am desfăcut de lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea slovei” (Romani 7, 5-6).

Numai cei care trăiesc în Hristos scapă de „patimile păcatelor”: „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim cu duhul, cu duhul să şi umblăm” (Galateni 5,24-25). (...) „Datoria omului”, învaţă Sfântul Macarie Egipteanul, „este să se opună, să se lupte şi să se bată cu păcatul, însă singurul care-l poate dezrădăcina este Dumnezeu... După cum nu este posibil ca ochiul să vadă fără lumină, să vorbească cineva fără limbă, să audă fără urechi, să meargă fără picioare şi să lucreze fără mâini, tot aşa nu este posibil să se mântuiască cineva fără Hristos, nici să intre în împărăţia cerurilor”. Deşi omul se poate împotrivi păcatului, „numai puterea divină poate dezrădăcina păcatul şi relele care îl urmează”.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 310-311)

Categoria: Articole

Cautare: