„Vino, ticaloase suflete...”

Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi dc pocăinţă.

De la acest tropar şi, desigur, de la expresia „Ziditorul tuturor" autorul începe menţiunea sa cu privire la primele evenimente ale istoriei umane, pe care ni le relatează Sfânta Scriptură. Necugetarea („nebunia cea mai dinainte"), pe care poetul o prezintă sufletului său, este decăderea omului din cauza păcatelor sale în poziţia animalelor lipsite de judecată.

Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu și de împărăţia cea pururea fiitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele.

Poetul se compară pe sine însuși cu Adam. Expresia „dezbrăcat de Dumneze”, are înțelesul că omul păcătos pierde harul Lui Dumnezeu, se goleşte aşadar de El. De multe ori, Sfântul Apostol Pavel compară harul lui Dumnezeu, pe Însuşi Hristos şi darurile Sale dumnezeieşti, cu îmbrăcămintea. Caracteristic este versetul Galateni 3,27: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (vezi, de asemenea, şi Luca 24,49, Romani 13,14, I Corinteni 15,53-54, Efeseni 4,24;6,14). Expresia despre care am vorbit, reaminteşte pasajul din Facerea 3,7, care se referă la gradul de conştientizare a goliciunii primilor oameni de după căderea lor: „Şi au cunoscut că erau goi".

Categoria: Articole

Cautare: