Vremuri bune, vremuri rele

Câţi sfinţi nu va arăta Dumnezeu în statele unde a existat comunism! Mucenici! Aceia s-au hotărât să moară. Aveau poziţii mari şi nu au fost de acord cu legile, atunci când erau împotriva legii lui Dumnezeu. „Nu sunt de acord. Omorâţi-mă, închideţi-mă în închisoare!", spuneau, ca să nu fie atraşi şi ceilalţi. Aici însă mulţi, fără să fie prigoniţi, arată atâta nepăsare! Dacă ar fi trecut măcar pentru puţină vreme printr-o greutate, un război sau nişte ani grei, ar fi fost altfel. Acum însă petrec ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Sunt - cum să spun? - ca unul ce vine din Australia cu avionul primăvara în Grecia şi pleacă de aici toamna, şi ajunge acolo tot primăvara. Din primăvară în primăvară, şi astfel nu vede iarnă. Nu ştie nici ce se întâmplă iarna, nu ştie de vreme rea, de nimic.

- Părinte, cum putem ajuta un om nepăsător?

- Să punem în el neliniştea cea bună, să-l ajutăm să-şi facă probleme de conştiinţă, ca apoi el însuşi să se ajute. Cu sila nu se face nimic. Trebuie ca celălalt să înseteze ca să-i dai să bea apă. Sileşte pe unul care nu are poftă să mănânce. Va vomita. Când celălalt nu vrea, nu-i pot lua libertatea, independenţa.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 42-43)

Categoria: Articole

Cautare: